Creștini, atenție la imaginile cu Isus!

În ultimul timp în mediul online, imaginile cu Isus s-au înmulțit îngrijorător de mult. Isus medic, Isus făcând skandenberg cu satana și multe alte imagini, insinuează ideea unui presupus Isus din Nazaret. 

Robert Powell

Robert Powell, imaginea reală din dreapta, actorul ce a interpretat rolul lui Isus în celebra mini-serie britanico-italiană, Isus din Nazaret ( Jesus of Nazareth ), a devenit practic icoană modernă a lui Isus. 

Când o persoană se gândește la Isus, are în minte ochii albaștri și plini de căldură a actorului Robert P. 

Da, negreșit, rolul interpretat de Powell este unul istoric! Dintre toți actorii, el reușește să interpreteze cel mai bine rolul profetului din Nazaret. Nu e de mirare, capodopera lui Franco Zeffirelli, regizorul filmului, a fost în 1977 una de Oscar! Și acum, după 40 de ani, filmul rămâne în topul celor mai bune filme din istoria cinematografică! 

Însă, una e să apreciezi un efort imens de-a reda în peliculă viața lui Isus cel istoric si e cu totul altceva să preiei acea imagine și să creezi o ”icoană” a lui Isus pe rețelele de socializare! Eu cred că sunt două situații diverse! 

Prin definiție, noi creștinii evanghelici suntem iconoclaști în teologie! Iconoclasmul - eikon=imagine + klasma=distrugere - a fost un curent teologic ce in perioada de început al Evului Mediu, a învins!Iconoclaștii au distrus închinarea la icoane, considerand-o idolatrie!Creștinii, in mare parte au conclus imaginea/icoana folosită în închinare, este o formă de idolatrie! 

Însă, într-un context politic nefavorabil, iconoclasmul a pierdut lupta teologică, și regina bizantină Irina, a impus iconodulismul, curentul opus iconoclasmului, ce adora inchinarea la icoane! Conciliul VII Ecumenic ținut la Niceea in 787 d.Hr, a declarat iconoclasmul erezie, și astfel închinătorii la icoane au învins lupta împotriva celor ce nu acceptau imaginea în închinare!

Mișcarea protestantă, a renăscut acest concept iconoclast, iar J. Calvin, ca nimeni altul, a desăvârșit această teologie! În esență teologia protestantă a renăscut în inima credincioșilor dorința de-a se indentifica cu un creștinism mai mult nou-testamental ( centrat numai pe Evanghelie; de aici si numele tehnic ”evanghelici” ) decît unul mai mult tradițional. 

Indentificându-ne cu creștinismul primar, ”Biserica antică” cum o numește Calvin, creștinii evanghelici descopera că imaginea era absentă în închinarea primilor creștini! Scrierile antice plus dovezile arheologice din catacombe si vechi edificii, nu amintesc nimic de imaginea lui Isus pictată! 

Mai mult, creștinii din epoca romană, erau considerați atei! De ce atei??? Pentru că în locul închinării lor nu aveau nici o imagine plastică, pictată cu Dumnezeu sau cu Isus! 

Astfel, romanii care erau păgâni și care aveau o mulțime de statui ce reprezentau diferite zeități, considerau creștinismul ca fiind ateu! Creștinii au fost persecutați pentru ateism pentru că nu aveau imagini în cultul închinării lor. Patristica timpurie nu acceptă imaginea în închinare!

Imaginea lui Isus are o bogată tradiție teologică! Dragi creștini, fiți atenți la acest lucru. 

Nu există imagine, pictură, giulgiu ...nimic, care să redea perfect imaginea lui Isus din Nazaret! Orice încercare de-a crea o imagine, este o încercare relativă sau chiar greșită! 

Isus a fost un personaj istoric real. Ochii Lui au avut o culoare specifică, părul lui a avut culoare, formă și cel mai probabil lungime! Fiind un personaj istoric real, orice încercare de a reproduce chipul Lui, dar care nu redă chipul Lui real, este greșită! 

În realitate, orice icoană este o imagine relativă a Unui personaj absolut sfânt și absolut istoric real. 

Valorile creștine sunt numite des iudeo-creștine! Pentru că rădăcina creștinismului este iudaismul! Iată de ce creștinii din epoca primară nu acceptă imaginea în închinare! Iudaismul era total impotriva folosirii imaginii de orice formă, statuie sau pictură! Noi evanghelicii, suntem iudeo-creștini în gândire, în adevăratul sens al cuvantului.

Privită din acest unghi, o simplă imagine pe Facebook ce încearcă să îl indentifice pe Isus, este o formă modernă, mediatică, de a fi iconoduli ( închinători la icoane/imagine ). 

Rolul nostru ca și creștini este să predicăm Cuvintele Lui nu imagini cu actori de la Hollywood ce joacă rolul lui Isus! Această formă de evanghelizare, de răspândire a Evangheliei pe mediul online, este fundamental greșit! 

Stiu că imi vei zice ”poate că exagerezi puțin, noi încercăm să trasmitem un mesaj, folosindu-ne de o imagine, nu că neapărat, acea imagine e atât de importantă...știm și noi că nu este Isus cel real, dar e o imagine ce trasmite un mesaj..mesajul contează, nu imaginea.” 

Oh dragul meu, dacă acesta ar fi argumentul tău, gândește-te, că acest argument a fost și cel a lui Ioan din Damasc, care a apărat până la moarte închinarea la imagine ”cinstea adusă icoanei se îndreaptă spre originalul ei”* spunea Damaschinul. Și cu astfel de afirmații, a apărat închinarea la Origanul Isus prin icoana cinstită!

Iubiți creștini, fiți atenți! Adevărata credință nu are nevoie de vedere, fericit este numit cel ce nu a văzut și a crezut decât cel ce are nevoie de-a vedea. Închinarea nu are nevoie de imagine ci de credință, iar credința nu are imagini ci convingeri profunde! 

Biblia ne promite că atunci când va veni Isus, Îl vom vedea așa cum este El. Până atunci Îl credem și ferice de noi, că-L credem fără să-L vedem prin imagini și statui. 

Noi il vedem prin ochii Scripturii, în Glorie, la dreapta Tatălui și Îl adorăm prin ochii credinței care văd totul spiritual și nu văd nimic material. Imaginea Lui o vom vedea în Slavă, până atunci ne încredem în El! 

Răspândiți pe rețelele de socializare Cuvântul Lui! Imaginile cu El, au o tradiție teologică nu prea bună...de aceea încă o dată, fiți atenți creștini! 

”Nu sunt Isus din Nazaret, sunt doar un actor de comedie britanic, rănit și obosit să văd pozele cu mine afișate în locuri de închinare sau alții lăudându-mă și rugându-se mie.”-Citat de Robert Powell !!!

*Citat din ”Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica” pag.213 Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române - 2005