Scrisoare deschisă către Peter Costea

Stimate domnule Peter Costea

Am urmărit activitatea dumneavoastră din ultimii ani cu mult interes, și țin să vă spun din start că vă respect pentru implicare. Atât le euro-parlamentare cât și la referendumul pentru familie, ați adus o contribuție substanțială comunității evanghelice, ați dat o linie verticală comunității noastre, ați dat glas creștinilor evanghelici, glas care se aude tot mai mult in ultimii ani.

Țin să specific din start, că pentru mine, persoana dumneavoastră îmi conferă multă încredere, având în vedere că și eu, sunt un familist convins, soț și tată, astfel se subînțelege că vă susțin viziunea cu privire la familie.

Însă, dle Costea, există ceva în ultimul timp, ce mă preocupă cu privire la comunitatea evanghelică ( biserica neoprotestantă în general ) si evident, mă preocupă viziunea dumneavoastră ce inculude această comunitate.

Biserica evanghelică tinde în ultimul timp să devină tot mai politică, tot mai implicată pe această scenă, să devină tot mai auzită, si interesant tot mai susținută. După cazul Bodnariu, când în mod pașnic si creștinește aș spune, am smuls din mâna Barnevernetului barbar, 5 copii nevinovați, noi neoprotestanții, am înțeles ca anumite aspecte le putem schimba în societate dacă ne unim si dăm glas cerințelor noastre!

Astfel, prin astfel de episoade, Bodnariu sau Referendumul pentru familie, Biserica evanghelică a început să fie tot mai prezentă politic. Tot mai politică! Iar aceasta schimbare de macaz, mă îngrijorează dle Costea!

Anunțul ca vreți să creați un partid politic al nostru, mă îngrijorează profund! Am sa va explic si de ce.

Biserica este mai puternică decât Statul pentru că Biserica poate face mai mult decât Statul.

Biserica este mai puternică nu în sens politic ce în sens spiritual, ea poate transforma viața unui om în schimb Statul o poate doar îngrădi, ajuta, taxa etc

Statul poate interzice consumul de droguri însă nu va putea niciodată să oprească un om din a se droga! Dependența de droguri nu poate fi oprită prin lege ci doar consumul.

În schimb Biserica are Puterea, evident nu prin ea însăși, ci de la Domnul, ca să schimbe, să transforme viața unui dependent de droguri!

Ea are puterea să rupă viciul mental din inima unui unei persoane dependentă.

Statul poate interzice prin lege excesul de alcool însă niciodată nu va putea convinge o persoană cât de grav este excesul!

Biserica în schimb poate face mai mult decât statul, ea poate scoate un bețiv din birt făcând-ul ca niciodată să nu mai pună niciun strop de alcool în gură.

Deci în acest caz vă întreb, cine este mai puternic, politicul sau biserica?

Dacă Biserica are în ea puterea cuvântului lui Dumnezeu înseamnă că noi nu avem nevoie de nicio putere politică pentru a ne atinge scopul.

Nu consider politica ca fiind un instrument al diavolului ci din contră, Biblia ne spune că Dumnezeu este Acela care ridică pe împărați și tot El îi coboară, însă între statul politic și statutul bisericii au fost și vor fi mereu niște principii, ce niciodată nu vor putea fie puse la un loc.

De exemplu apostolul Pavel ne spune în Romani 13 că Statul are sabia și o poartă pentru aceea care nu se supun autorității lui. Deci, ca să explicăm ceea ce vrea să spună apostolul, pedeapsa capitală ce statul Roman, mai exact, o aplica în cazul celor ce nu se supuneau autorității imperiale, apostolul consideră că Statul procedează corect.

Nu că Statul aplică un principiu creștinesc ci Statul aplică o pedeapsă prin care ordinea socială din vremea de atunci, putea fi menținută.

Insă în ceea ce privește Biserica, apostolul niciodată nu îndeamnă ca noi se punem mâna pe sabie și să aplicăm pedeapsa lui Dumnezeu, ci din contră apostolul ne învață să iertăm, să ridicăm pe cel căzut iar în cazurile extreme să îl dăm afară din mijlocul comunității.

Roman 13 nu ar putea niciodată fi sudat împreună cu cuvintele Mântuitorului care spune „pune sabia jos că cei ce ridică sabia de sabie vor pieri”.

Creștinismul primar a fost împotriva folosirii violenței, împotriva pedepsei capitale, împotriva săbiei în puține cuvinte, dar Biserica a respectat Statul atunci când acesta a pus în aplicare principiul săbiei!

Biserica în acest caz poate funcționa în baza principiilor ei doar în măsura în care stă separată total de Stat.

Altfel, dacă Biserica devine una cu statul având Autoritatea în societate să conducă prin legile de guvernare a unei societăți, atunci biserica trebuie să aplice legile de pedeapsă ce aparțin statului.

Acest lucru s-a întâmplat în istoria creștinismului ca biserica să dețină autoritatea statală și să aplice legile de guvernare pentru menținerea ordinii în stat, astfel biserica a început să ardă pe rug femeile care practicau vrăjitoria, să înarmeze soldați și să îi trimită la război, să pedepsească capital anumite delicte comisie de cetățeni.

Acest amestec dintre biserică și stat adus la momentele cele mai oribile din istoria Bisericii Catolice, atunci când biserica și a uitat statutul ei.

Deci, plecând de la aceste principii istorice și biblice prin care vedem clar atât biblic cât și istoric că biserica și statul nu pot avea o relație împreună datorită principiilor lor, consider că a crea un partid politic creștin evanghelic, care aspiră la conducerea acestei țări și mai mult la reînvierea națiunii noastre române, consider acest idealism ca fiind la fel de greșit precum cel catolic, ortodox sau legionar, spre exemplu.

Biserica are scopul de-al glorifica pe Dumnezeu în Împărăția spirituală condusă de El. Biserica este Împărăția Împăratului care a spus despre Sine că dacă împărăția Lui ar fi fost de pe acest pământ miliarde de îngeri ar fi sărit în ajutorul Lui.

Având în vedere că noi, biserica suntem împărăția Lui spirituală, relevanța noastră pe acest pământ rămâne cât timp noi reprezentăm această Împărăție.

Împărăție cu principii și valori ce nu aparțin acestei lumi; o împărăție care are puterea să transforme viețile oamenilor; mai mult decât un adaos simplu de legi pentru o simplă constituție, biserica poate transforma viața unui om punând picioarele, la propriu, pe cărarea veșniciei!

Ce s-a întâmplat cu Martin Luther atunci când s-a amestecat în problemele politice ale Statului german? A cerut ca tot țăranii rebeli să fie masacrați. Si au fost!!! Ce s-a întâmplat la Geneva atunci când anumiți eretici nu s-au lepădat de erezia lor? Dacă nu același destin de care ar fi avut parte dacă, Biserica Catolică sau biserica ortodoxă ar fi luat o decizie. Mișcarea anabaptistă a fost masacrată de către protestanți și catolici în egală măsură, pentru botezul adulților, care de altfel, ei au fost promotorii mișcării neoprotestante.

Toate aceste greșeli sau repetat în istoria Bisericii Creștine datorită greșelii imense care le-a precedat pe toate: greșeala bisericii de a se amesteca cu puterea statului!

Prezența bisericii neo-protestante pe o platformă politică nu ar face nimic altceva decât să deschidă oportunitatea liderilor noștri spre o colaborare greșită cu statul, care de cele mai multe ori, a adus și va duce la acte de corupție, de păcate mizerabile în care au căzut și vor cădea toți aceia care își au schimbat Sfântul lor obiectiv!

Având în vedere aceste realități biblice și istorice, având în vedere că putem învăța din atâtea greșeli, consider că acest pas făcut de voi în crearea unui partid al nostru politic, nu este nici de cum un pas înainte ci este un pas înapoi, pas care compromite starea bisericii de astăzi.

Biserica neoprotestantă nu are nevoie de o platformă politică, de un rol politic, de o poziție politică, ci ea are nevoie de o conexiune strânsă cu Capul ei, are nevoie de reînnoire a obiectivelor si o reîmprospătare, ca astfel biserica să fie ce ar fi trebuit să fie de la început, trupul lui Dumnezeu pe pământ!

Ea poate schimba mai mult decât ar poate face orice platformă politică! Prin harul și puterea dată de Dumnezeu biserica, poate realmente transforma viața individului pentru o viață mai bună! Astfel, noi nu avem nevoie de legi și de porunci!

Frica care predomină astăzi în Biserica neoprotestantă este frica ca nu cumva în urma schimbărilor de legi, familia, slujitorii, biserica , să sufere persecuții. Ne este frică ca nu cumva printr-o schimbare politică biserica să fie persecutată. Unul din motivele de bază pentru care atât de mulți slujitori se implică în politică este frica. Deși în realitate suntem conștienți că dacă lumea l-a urât pe Stăpânul casei cu atât mai mult îi vor urâ pe robii Lui, care sunt în casă. Dacă biserica este turmă de oi între lupi, la ce s-ar putea aștepta?

Politica îmbracă oaia în blana lupului, ca prin deghizarea ei, lupul să fie blând cu ea.

Astfel, domnule Costea, rămân ferm pe poziția că Biserica nu are nevoie de un partid politic! Ea este cu mult peste orice politică! Ea reprezintă o altă Împărăție, un alt Împărat!

Chiar dacă punctul meu de vedere nu este ca al dumneavoastră, va asigur ca aveți dragostea si respectul meu în Domnul!

Cu multă dragoste, Eugen Porcilescu