Am mai scris despre acest subiect, și evident am fost criticat sever pe marginea acestui argument. Nu vreau sa reiau argumentul deja dezbătut de mine, ci vreau doar să fac un apel sincer către părinții creștini: nu furați copiilor voștri, copilăria!
Ca de fiecare dată, în preajma sărbătorilor de iarnă, mediul online este bombardat de mesaje împotriva Crăciunului. Care mai de care, se întrec a ne demonstra că Domnul Isus nu s-a născut în 25 Decembrie, ca sărbătoarea are origini păgâne, că moșul e o legendă cu rădăcini demonice si tot așa, creștinii bombardează mediul online de mesaje negative. Nu încercați să vă fanatizați copiii! Nu încercați să îi duceți în lumea oamenilor maturi, acolo unde ne este si noua imposibil să trăim! Nu tratați copiii cu realismul lumii voastre, pentru ca oricum ei nu-l percep.
Am crescut într-o familie penticostală, însă părinții nu au fost fanatici! Am împodobit în fiecare an bradul, am fost cu colinda, și am mâncat dulciuri din brad! Asta nu presupune ca noi eram într-o sferă păgână, cu origini demonice, cu solstiții de iarna si măștihoaie care intră pe geam. Nu! Era pur si simplu o tradiție, la care noi participam, doar simbolic!
Copiii tind să trăiască într-o lume a imaginației!
Fie ca e vorba de șoarecul de sub pat, sau bau-bau de afară ( personaje fictive postulate în mintea lor pentru ai determina să evite să facă vreo trăsnaie) fie că e vorba de Prîslea cel voinic si merele de aur sau Alba ca zăpada și cei șapte pitici, copiii tind să trăiască în această lume fictivă pentru a-și dezvolta imaginația și încet să-și formeze personalitatea! Cand băiatul meu ascultă o poveste cu un mare erou, el va tinde să se identifice cu acesta si sa postuleze acea ficțiune în lumea lui mica dar reală…se va juca cu jucăriile imitând acel personaj. E lumea lor! O lume a ficțiunii și a realității îmbinate împreună si formând încet acea figură umană!
Câți dintre voi vă chinuiți să le furați această perioadă atât de unica? Câți dintre voi ați încercat să le spuneți că acele personaje nu sunt reale? Nu ati făcut-o pentru ca oricum nu ar înțelege idee de realitate și ficțiune…pentru ei e una si aceeași!
Nu v-ați gândit că funcționează la fel cand e vorba de Mos Crăciun? De bradul împodobit? De cadourile făcute? O lume fictivă în care ei pot înțelege, cu mintea lor, o realitate mult mai profundă? Ce pot să-i spun fiului meu despre întruparea Fiului lui Dumnezeu? Cum as putea să-i explic cele două naturi, cea umană și divină? Ce pot să-i spun de Pilat? De căderea în păcat si de răscumpărarea în Hristos?
Nimic…e prea mic! Însă pentru el, bucuria Crăciunului e suficient cât să înțeleagă că mami si tati sunt fericiți, ca exista un motiv de bucurie acum si ca ceva s-a întâmplat în urma cu mulți ani! Când va creste mare va înțelege că acele personaje fictive au avut un rol fundamental în formarea caracterului său, în dezvoltarea imaginației si in înțelegerea unor adevăruri spirituale! Va înțelege ca acele personaje fictive nu sunt reale si ca realitatea ascunde adevăruri ce abea acum, matur fiind, le poate înțelege.
Nu le furați copiilor bucuria de Crăciun! Nu le fanatizați copilăria! Nu-i creșteți cu un complex! Nu-i separați total de lumea în care trăiesc printr-un zid al „noi nu suntem ca lumea”.
Creștinismul evanghelic de astăzi a ajuns încet un creștinism relevant doar prin contraste negative. Si asta e foarte grav!
La ce anume ma refer? Dacă „lumea” face ceva, noi nu! Dacă „lumea" merge undeva, noi nu! Dacă „lumea" poartă ceva, noi nu! Dacă „lumea" sărbătorește ceva, noi nu! Prin acest contrast, noi credem că suntem relevanți…vei fi relevant, față de lume, doar dacă pleci în primul rând cu contraste pozitive!
Creștinismul adevarat, pur, real, crează un contrast pozitiv între esența lui si cea a „lumii" iar ACEST CONTRAST STĂ IN CEEA CE NOI FACEM IAR LUMEA NU POATE FACE!
Contrastul pleacă de la iubire! Modul cum un creștin îl iubește pe Dumnezeu și evident cum isi iubeste aproapele! Atunci când noi iubim ca Domnul Isus, faci acel ceva „diferit” de vameși si păcătoși! Oamenii tind să iubească prietenii si sa urască dușmanii…creștinul isi iubeste atât prietenii cat si dușmanii! Deci, noi iubim iar lumea nu! E un contrast diferit, nu? E unul pozitiv, dar pe cat de pozitiv pare, pe atât de greu aplicabil!
Oamenii dau cu jumătate de măsură si iti cer dobânda! Creștinul dă cu inima largă iar împrumutul îl transformă în dărnicie. Este scuipat, si el sărută! Este pălmuit si isi întoarce si celălat obraz! Este blestemat si el binecuvântă! Iata ce face el si il pune într-un contrast diferit de lumea în care trăiește!
Abia atunci, după ce creștinii fac ceea ce lumea nu poate face, atunci când el nu face ce lumea face, va fi relevant!
Atâta timp cât noi creăm doar aceste contraste negative, suntem o grupare fanatică, închisă între patru pereți, izolată de lumea în care trăim dar fără nici o relevanță.
Un grup fanatic care își fanatizează copiii, obligându-i să părăsească lumea copilăriei lor, si sa intre într-o lume a contrastelor negative! Nu ma mir de ce din mediile fanatice, familii stricte, care au pus accentul doar pe aspecte negative, mulți copii odată crescuți, au fugit tocmai în „lume”! Nu au fost lăsați la serbarea de Crăciun! Nu au fost lăsați să ia cadouri primite de la unul sau altul. Nu au cântat nici un cântec de Crăciun! Nu au avut nici o masă festivă! Nu au colindat niciodată! De Crăciun la slujba au stat acasă! Iar dacă au venit la biserică au stat încruntați si nu au cântat deloc „O ce veste minunată”…toate aceste lucruri, crează o repulsie în mintea copiilor, pentru ca ei oricum nu înțeleg mare lucru, iar ajunși mari, se debarasează de aceste contraste!
Lăsați copiii să se bucure de Mos Crăciun, de bradul împodobit, de cadouri si bomboanele din pom! E lumea lor, e atât cat pot înțelege! Vine vremea când vor crește și vor intra în lumea reală! Pana atunci, nu le furați bucuria! E tot ce au ei…odata crescuți, pășind în lumea noastră, ea bucuria, o vor pierde la fel ca si noi!
Acum ca sunt mici, nu le furați bucuria de Crăciun!
Va doresc tuturor Crăciun fericit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu