O eroare aproape omniprezentă în cercurile penticostale, vorbirea în limbi ca manifestare pentru zidirea personală

,Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși..." 1Cor.14:4

Dacă există un pasaj biblic distorsionat, iată un exemplu! Eroarea este aproape omniprezentă. Oriunde merg, toți fac aceeași greșeală. 

Care?

Toate darurile spirituale sunt date spre zidirea Bisericii, zice majoritatea, singurul care face excepție, este glosolalia. Acest dar, conform textului citit, este pentru zidirea personală. Si iată, de aici, o întreagă gamă de erori ce se trag una pe alta în jos...

Logica apostolului este întoarsă pe dos, sfaturile lui sunt ignorate iar ideea de bază este altfel neînțeleasă.

Apostolul, încercând să corecteze extremele din Corint, iar vorbirea în limbi necontrolată, era una din ele, încearcă să arate care este sensul ontologic, al manifestărilor spirituale.

1. Orice manifestare spirituală este spre folosul altuia 12:7

 

2. Orice manifestare spirituală este conectată la întregul Trup, toate au valoare 12:12

 

3. Orice manifestare spirituală are un termen limită,  există o cale mai buna, dragostea care va rămâne în veci, darurile se vor sfârși 12:31 - cap.13

Astfel, apostolul îndeamnă Biserica să se roage pentru manifestări care zidesc spiritual întregul Trup și nu acele manifestări care în spațiul privat, intim, te zidesc doar pe tine.

Și-ar fi dorit ca toți să manifeste glosolalia ( desi nu toți o fac, sau cel puțin nu ar trebui ) deși el si-ar dori ca toți să aibă darul profeției. 

De ce? 

Darul profeției, spre diferență de vorbirea în limbi necunoscute, are capacitatea să coboare în tainele inimii și să zidească ființa umană! Glosolalia, te ține la un nivel personal, profeția în schimb, ajută mai mult întregul Trup.

Deși, atenție la acestă logică, cine are darul limbilor ( nu toți, evident) are un beneficiu din el, în sensul că atunci când se manifestă se zidește personal. Dar, și acest dar, ca toate altele, are ca scop primordial ,,folosul altora." Astfel, chiar dacă te zidește personal și e normal să fie așa, apostolul prefera ca, fără traducerea limbilor prin darul special, să nu fie folosit ,,în Biserica"! (14:28)

Și o spune apăsat, dacă nu este cine să tălmăcească/traducă, citez  ,,să tacă în Biserică"...de ce? Fără tălmăcire este irelevant întregului și astfel se abate de la scopul primordial, 12:7, iar apostolul vrea să se evite astfel de extreme.

Deci, după logica lui ce reiese? Să manifestăm darul limbilor oricum și oricând, pentru că ne zidește personal? Asta vrea el să zică în vs.4? Departe de el aceste gânduri!

El vrea să spună exact contrariul. Având în vedere că manifestarea oricărui dar are ca scop ontologic, zidirea altora, iar o manifestare a limbilor fără traducere se rezuma la ceva personal, desi e normal să fie așa, în cadrul Bisericii, fără tălmăcire este irelevant.

Iată logica apostolică, dincolo de cea prezentă în multe cercuri penticostale! S-a trasat o direcție personală, individuală, unor manifestări ce au ca scop folosul întregii Biserici. Pe seama unui pasaj biblic, greșit înțeles, în multe cercuri și biserici am văzut și văd manifestări necontrolate dar justificate prin acest: ,,da, dar și Biblia zice ca este pentru zidirea personală..deci, daca alții nu se zidesc, mă zidesc eu.." Încurajând, astfel, un egoism spiritual, un individualism spiritual ce are susținere biblică!

Nu mă miră realitatea dramatică ce o trăim în ultimul timp și anume că în cercurile noastre se manifestă, în general, doar acest dar. Ne este suficient, nu? Dacă noi ne zidim și ,,el se zidește pe sine însuși.." atunci cere și tu, și poate vei primi și tu! În fond, la Biserică mergem pentru a ne zidi iar dacă predica nu ma zidește, profeții tac, macar așa mă zidesc..nu?

Nu!