Mare atenție la ideile axiomatice care par adevăruri biblice. Despre răpirea Bisericii

Idea de răpire a Bisericii fără nici un indiciu, poate naște la fel de multă superficialitate precum ideea de-a ști după indicii. Adică, realitatea de-a trăi fiecare moment ca și cum ar fi ultimul poate naște o atitudine greșită în inima Bisericii precum realitatea de-a nu trăi ultimele clipe ale istoriei și de-a ne relaxa spiritual. 

Să mă explic! 

Recent ascultam (video aici ) cum doi pastori, pe care îi respect profund, îndemnau Biserica să fie atentă la această realitate, pentru că este singura care ține creștinismul într-o stare de veghere. Orice altă idee, care nu se încadrează într-un pre-tribulaționism excentric, dădeau ei de înțeles, nu este biblic și este dăunător. 

Ideea de răpire a Bisericii are relevanță, sunt de părere unii, doar dacă nu știi exact momentul în care va veni Cel ce răpește, iar în cazul nostru, Hristos. Neștiind momentul exact, tu trăiești fiecare clipă în așteptarea acestui eveniment și cumva această stare te justifica ca fiind ,,în așteptarea Mirelui." Să fie oare așa? 

Să aibă Răpirea relevanță doar dacă nu știi exact momentul? 

Nu cred! De ce? 

Pentru că, trăind cu gândul că nu știu când o să vină dar trebuie să fim gata în fiecare secundă, nu văd o așteptare plină de iubire și dor spiritual, ci mai degrabă o frică, o anxietate spirituală, definită ca pregătire în orice moment. 

A fi conștient că ar putea veni în orice moment nu te face pe tine să fii pregătit cât, te face să stai într-o stare de încordare și tensiune spirituală. Nu momentul întâlnirii devine important ci dacă ești pregătit în acel moment! Nu momentul când Mireasa își va îmbrățișa Mirele devine important ci dacă ea era în prag, așteptând frecându-și mâinile și întrebându-se dacă este pregătită sau nu. Evitând un risc, acela de-a ne relaxa spiritual că, oricum știm că nu vine acum, cădem în altă extremă: se așteptată venirea Mirelui cu o atitudine greșită! 

Astfel, riscul pe care îl evităm în teoriile escatologice care susțin că Biserica poate identifica perioada istorică ( nu exact ci aproximativ) sunt la fel de mari și pentru aceia care afirmă că nu vom ști momentul deloc. 

Cei care susțin răpirea Bisericii înainte de venirea lui Anticrist întâmpină mari dificultăți cu textele biblice clare! 

Din moment ce apostolii dau aceste indicii Bisericilor locale, nu este acesta un indiciu clar ca Biserica știe aproximativ dar nu exact, momentul revenirii lui Hristos? 

Din moment ce apostolul Pavel scrie unei Biserici locale ca venirea Lui Hristos va fi într-o perioadă de pace mondială, cum se face că noi susținem că Biserica nu va prinde nimic din lucrarea antichristului? 1Tes.5:3 

Ce sens ar fi avut să spună acest indiciu unei Biserici dacă acea Biserică oricum va fi răpită înainte de antichrist?

Atenție!! În acest context, apostolul vorbește despre ,,vom fi răpiți toți în văzduh.." (4:17) sau ,,ziua Domnului va veni ca un hoț" (5:2). Deci, subiectul in discuție este răpirea Bisericii, nu Necazul cel Mare și Israel care va fi atunci, nu? 

Deși există un mister al zilei și al orei revenirii lui Hristos, totuși apostolul ne spune că ,,..voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț." (5:4) Deși Biserica nu va ști exact momentul, acesta fiind un mister absolut, totuși evenimentul în sine nu va prinde Biserica ca un eveniment iminent despre care ea nu știe nimic. Apostolul, contrar concepției noastre generale de ,,în orice secundă" el pune Biserica în lumină,  nu întunericul nopții venirii hoțului, ca venirea Lui să ne prindă pe lumina și nu pe întuneric. Ce este lumina aceasta? Faptul ca știm că va veni și mai mult, indiciile profetice ( o vreme de pace mondiala, în cazul primei epistole către tesaloniceni) care ne ajută să anticipăm ziua și să nu ne ,,prindă ca un hoț." 

De ce apostolul Pavel nu scrie Bisericii din Tesalonic că ,,răpirea va fi un eveniment iminent și că în așteptarea lui, nu avem nici un indiciu...poate fi în orice moment"? Pentru că această idee de răpire este unul folcloric, nuanțat de emoții, și nu de adevăruri biblice clare. 

Apostolul scrie unei Biserici care întâmpina probleme escatologice și le spune clar ,,nu va veni înainte ca..." 2Tes.2:3 Oricât de greu putem suda acest adevăr la convingerile noastre tradiționale de tip ,,noi nu știm nimic...poate fi in orice moment", apostolul totuși îndrăznește să ne spună că ,,strângerea noastră" împreună cu Hristos ( 2:1) ,,nu va fi înainte ca..." 

Acest ,,nu va fi înainte ca.." nu se potrivește nicicum cu ,,poate fi în orice moment", nu? Evident, mulți merg în extremă și spun că se referă la Israel, Biserica va fi răpită, cum ar putea Mirele să-și lase Mireasa în Necazul cel Mare? 

Din păcate aceste idei, nu au nici un suport biblic evident. Sunt adevăruri axiomatice, legate împreună bine, plecând de la axioma că Biserica va fi răpită. Aceste axiome, merg pe logică, emoții, deducții și tradiții, folclor de: 

"Când dimineața, dispare ceața / 

Din pat am tresărit / 

mă scol în grabă, privesc afară/ 

Să văd dac-ai venit." 

Accentuează Biblia adevărul așteptării în orice moment ca fiind unul potrivit? 

Nu! 

Dacă citim atent, Isus parcă ne spune că va fi o vreme îndelungată până la revenirea Lui și că riscul așteptării îndelungate, poate naște relaxare spirituală. Ce a spus robul care și-a bătut colegii?,,Stăpânul meu întârzie să vină.." Matei 24:48 

Câteva versete mai jos Isus ne spune ,,după multă vreme, Stăpânul s-a întors..." Matei 25:19 Ce i-a determinat pe robi să se implice? Absența stăpânului lor! 

Domnul Isus nu pictează o vreme a răpirii Bisericii fără nici un indiciu, ci ne face să înțelegem că va fi mult timp până la revenirea Lui. Avertismentul de-a fi vigilenți are sens, în cuvintele Lui, în contextul așteptării lungi și nu o așteptare în orice moment. Da! E adevărat că momentul precis, exact, nu-l știm și nu-l vom ști niciodată  ,,Stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care nu se așteaptă, și în ceasul pe care nu-l știe" ( Matei 24:50), însă totodată Domnul spune despre o vreme lungă a zăbovirii Lui. 

Deci cum ar trebui să îl așteptăm pe Stăpân? Singurul test al așteptării adevărate este să nu știi când vine dar să trăiești ca și cum ar veni în orice secundă? 

Nu! Din câte se pare, nu! Așteptarea Mirelui sau a Stăpânului, chiar dacă e lungă și știi că nu va fi ,,înainte ca..", în iubire, în relația cu El, timpul nu mai are relevanță. 

Aspectul cel mai important este acela ca noi avem o relație cu El, relație bazată pe iubirea eternă ce coboară în trup de om. Relație bazată pe Duhul Său, turnat în noi și care ne face să trăim momentul întâlnirii în fiecare secundă și fiecare moment al vieții. Hristos e prezent în noi și în mijlocul Bisericii Lui, având o relație cu El aici și acum, astfel, oricât ar trece, așteptarea se consuma încet, într-o relație bazată pe iubire. 

Da, există pericolul relaxării spirituale cum de altfel există și pericolul așteptării de frica că poate veni în orice moment. 

În orice caz, dacă așteptarea escatologică nu izvorăște dintr-o relație bazată pe iubire, fie că știi anumite indicii fie că aștepți în fiecare moment, așteptarea nu e corespunzătoare unui rob înțelept sau a unei Mirese îndrăgostită nebunește de Mirele ei. 

PS. Hermeneutica penticostală, și nu doar, prezintă mari carențe în analizarea textelor. Modul cum interpretăm anumite texte biblice, mi-a dat, și-mi dă încă, sentimentul că ne jucăm cu ele așa cum se joacă un copil cu lopățica și găletuța în nisip. Ne plimbăm prin Apocalipsa și prin pasaje extrem de complicate și simbolice, cum se plimba Vodă prin lobodă, cum zice vechea zicală, conectând pasaje și texte fără nici un discernământ sau simț exegetic.