Despre noul Președinte al Cultului Penticostal și schimbarea inevitabilă de paradigmă

Nu prea am avut timp să scriu despre acest important eveniment, fiind prins cu multe treburi. Însă, din ziua în care am aflat că Nelu Filip a fost votat Președintele Cultului, am tot vrut să scriu câteva gânduri sau mai degrabă să subliniez câteva aspecte ce cred eu, vor duce la o schimbare de paradigmă în Cultul nostru. 

La ce anume mă refer? 

Pe ultimii trei președinți i-am cunoscut personal, primii doi în perioada studenției iar pe pastorul Filip puțin mai târziu. Atât cu fratele Ardelean cât și cu Nelu Filip, ocazional, am mai vorbit la telefon pentru a soluționa ceva probleme. Am slujit în bisericile lor și cunosc foarte bine contextul. Pe pastorul Filip l-am felicitat în privat, pentru că vestea că el a ieșit Președinte m-a bucurat profund. M-a bucurat din mai multe motive, dar în special unul: acela că, eu cred, va aduce o schimbare de paradigmă!

De ce cred eu că alegerea lui Nelu Filip va aduce o schimbare?

Nelu Filip a plantat biserica Poarta Cerului, undeva pe la jumătatea anilor 2000, eram încă student la Arad, când se auzea de noua biserică din Timișoara. Spre diferență de alte biserici din Timișoara, Poarta Cerului a pus accentul mult mai mult pe o închinare mai actualizată, grup de „laudă și închinare” și elemente care compuneau noile biserici înființate. 

Poarta Cerului a devenit extrem de cunoscută și ascultată ( îți este suficient să cauți pe Youtube câteva piese, de exemplu „Doamne Tu ești un foc” și vei vedea la numărul vizualizărilor și câte 6 zerouri !! ), milioane de viziualizări la cântările de laudă și închinare. Adoptând un stil mai modern, pentru tineri, Poarta Cerului a devenit o Biserică foarte influentă în Cultul penticostal, cu seri de tineret unde sute de tineri erau, și sunt, prezenți sau mari predicatori au slujit la altar. 

Acum, dacă Nelu Filip fondează o biserică unde tineretul este mai liber în închinare, unde ,,lauda și închinarea" sunt la loc de cinste, unde cele mai în top cântări sunt puse imediat pe partitură și le cântă, înseamnă că acest aspect va aduce de la sine o nouă paradigmă pentru penticostali din moment ce, el este acum Președintele tuturor penticostalilor... 

Înțelegeți? A tuturor penticostalilor, nu doar Timișoara sau Arad ci și Moldova sau Muntenia. Deși eu vizez în special Moldova! 

Realitatea generală, dincolo de zidurile bisericii Poarta Cerului sau a Timișoarei, este una mult diferită. Puține biserici acceptă un stil de închinare precum cel de la Poartă, și mai mult ( din experiența mea vă spun ) puține vor să aibă "laudă și închinare" în cadrul slujbelor. 

Nu exagerez să spun că pentru mulți, dacă nu chiar pentru majoritatea, o astfel de închinare este una lumească, iar dacă tinerii o propun, în multe biserici locale, sunt imediat puși sub semnul unui fel de „inchiziție”. Pastori care de ani de zile se chinuie ca încet, fără prea mult „zgomot”, să introducă un stil mai nou și abea, abea reușesc. 

De ce? Pentru că „lauda și închinarea” este privită, de multe biserici locale, ca o formă de spectacol ce place tinerilor, iar bătrânii, mereu resposabili cu direcția morală a tinerilor, nu pot accepta un derapaj pentru noile generații. Astfel, în multe biserici se merge înainte cu cântări corale și famfare, orchestre și grupuri bărbătești, doar pentru a evita „spectacolul lumesc”, „american”, „satanic”, „demonic”, etc

Aceasta este realitate generală, fără să ne mai ascundem ca elefantul în spatele propriei sale cozi . Bisericile penticostale din Estul țării, în marea majoritate, nu adoptă (și nici nu vor s-o facă), un stil de închinare tip Poarta Cerului. Diaspora română din Italia este predominant estică, iar închinarea este una tradițională. Am asistat la seri de tineret unde grupul de tineri ieșea în față, cântau o cântare, două și apoi se puneau pe scaune până la finalul slujbei, în timp ce „liderul” de tineret citea un pasaj cu ceva specific evenimentului și punea un tânăr la îndemn la rugăciune. Chiar dacă e seara tinerilor, întreaga adunare cântă aceleași cântări, conduc aceeași slujitori cu mici intervenții ale tinerilor. 

Nu că stilul tradițional ar fi greșit în sine, din punctul meu de vedere prea puțin contează stilul cât reverența închinării, însă aspectul cel mai deranjat este acela că bisericile estice ( și nu doar ) nu se sfiesc să atace și să demonizeze orice nouă manifestare de tip „laudă și închinare”! 

Dacă pastorul Filip a anticipat importanța schimbării de paradigmă, și a plantat o biserică cu o viziune mai proaspătă, fiind una din cele mai înfloritoare din Cult, oare ce s-ar întâmpla dacă, va implementa încet, o astfel de viziune asupra întregului Cult? Va aduce o schimbare de paradigmă?

Da! 

Nu știm exact cât va reuși, dar într-o măsură,  da! Situația Cultului este mult mai complexă ca s-o putem tranșa printr-un singur articol. Zonele sunt profund diferite, tradiții diametral opuse, teologie orală predicată la poli diferiți. În zona Iașului ( cel puțin acum 22 de ani când eu m-am convertit ) erau biserici fără nici un instrument în închinare. Altele acceptă doar anumite tipuri de instrumente, în timp ce demonizează chitara electrică etc 

În astfel de situații, greu se poate produce o schimbare reală dar, însăși ideea că președintele Cultului are la el în biserică una din cele mai ascultate trupe de ,,laudă și închinare", deja schimbă situația. Oricine va dori să facă ceva de genul la el în biserică va avea, cel puțin ca exemplu, libertatea s-o facă. Ce vom putea spune liderilor de tineret? „Nu, noi nu acceptăm un tip de închinare prezent la Președintele Cultului în biserică?” 

Nu cred! 

Din contră, eu cred că dacă Consiliul Bisericesc și-a orientat privirea spre un profil mai modern, mai deschis, și l-au pus ca reprezentant al tuturor penticostalilor, au făcut-o și pentru că au înțeles că inevitabil, tinerii vor merge în acea direcție...și poate de asta l-au ales tocmai pe el. O Biserică vestică înfloritoare, cu un pastor vizionar, pragmatic, poate este exact acea schimbare de paradigmă de care avem nevoie acum pentru tinerii noștri. 

Prea mulți ani de dezbateri între generații! Prea multe suflete rănite pentru că nu au fost înțelese. Prea mulți tineri ținuți pe bancă și tratați ca lumești doar pentru că au aspirat la un stil de închinare diferit ( prezent în toată frumusețea lui la Președintele Cultului în Biserică! ) Prea mulți ani de divergențe între Est și Vest pe subiecte precum cel amintit! Schimbarea de paradigmă de inevitabilă, noile generații vor fi aspirate tot mai mult spre schimbări necesare. 

Un lider care să-i reprezinte a fost ales! 

Ce mai lipsește? Tot ce este nevoie acum este ca noua generație să trăiască o pocăință reală, bazată pe Sfânta Scriptură, o viață transformată de Dumnezeu prin Duhul. O generație serioasă, integră, altruistă, educată, cu valori și principii solide. O astfel de generație dacă va dori să facă o schimbare în închinare, eu cred că va fi bine venită. 

Dar dacă „lauda și închinarea” va fi doar o chestiune de trend, de ceva nou „pentru că tinerii se plictisesc” dar nu vezi seriozitate și integritate, atunci paradigma în sine, prea puțin va conta. 

Evident Cultul are pe agenda lui aspecte mai importante de luat în calcul, acesta fiind unul secundar. Deși, din ce am văzut eu pe „teren”, acest aspect nu este chiar atât de secundar și evident, tind să iau în calcul aspecte de natură foarte practică. 

Un lucru este evident: avem un Președinte substanțial diferit, cu o biserică substanțial diferită. Ori, acest aspect ar trebuie să ajute noua generație să-și formeze un orizont substanțial nou: Poarta Cerului! 

Pentru mine acest orizont este unul substanțial mai bun! 

Când am slujit personal la Poarta Cerului, în momentul de închinare al Bisericii, am văzut o închinare autentică cu oameni care cântau și se rugau in același timp într-un moment unic de contopire cu Dumnezeu prin "laudă și închinare"! Am specificat multor persoane că în acea Biserică am văzut personal "lauda și închinarea" la un nivel foarte profund. 

Să știu că pastorul acelei Biserici este Președinte, inevitabil Biserica păstorită de el va deveni un nou orizont, ori asta aduce o noua paradigmă penticostală! 

God bless our President!