Porcilescu Eugen - Slujind pentru măreția lui Dumnezeu/Maleahi 1:1-6/ 22...

În momentul în care decizi că vrei să-l slujești pe Domnul, să faci ceva mai mult pentru El, din clipa aceea mintea ta va fi năpădită, invadată, de gânduri și îndoieli. Iar gândul cel mai apăsător va fi acesta: care este motivul pentru care fac ceea ce fac? Ce stă la baza a tot ce fac? Pe ce temelie se sprijină tot ce construiesc de ani de zile? Dincolo de ceea ce văd oamenii sau ceea ce afișezi tu, care este motivația pentru care faci ceea ce faci? Pentru ce cânți? Pentru ce reciți? Pentru ce predici?  

De răspunsul ce-l dai, depinde viitorul slujirii tale! Longevitatea slujirii, eficiența slujirii, impactul slujirii, roadele slujirii…dacă pui motivația corectă, atunci slujirea ta va fi bună! Dacă schimbi motivația, punând una greșită, la un moment dat, totul se va prăbuși…de cele mai multe ori am văzut prăbușiri interioare, unde nici cel în cauză nu-și dădea seama bine că nu a mai rămas nimic!  

Care este motivația slujirii tale? Care te va face să rămâi în picioare tare sau te va face să cazi în abisul slujirii ineficiente?  

Răspunsul îl vom găsi în primele versete din cap.1 din cartea lui Maleahi !!! 

Cu 2500 de ani în urmă, după ce Cirus a semnat decretul de reîntoarcere acasă pentru toți evreii, sute de mii de oameni au luat drumul spre Țara Sfântă. Pentru o perioadă de aproape 100 de ani, sub conducerea lui Zorobabel, apoi a lui Neemia, evreii au luptat de cu zori să reconstruiască țara, orașul Ierusalim și Templul. Aceste informații le citiți în cartea lui Ezra și Neemia. 

Însă după această perioadă, a început să se instaleze o stare de delăsare, de indiferență, de depresie. Oameni precum Neemia, Ezra, erau uitați de poporul aflat într-o stare ciudată. Entuziasmul reconstruirii s-a evaporat, motivația slujirii a dispărut în neant, instalându-se în loc, superficialitatea, imoralitatea, nedreptatea și alte probleme morale!  

Pe această scenă, apare ultimul prooroc al Vechiului Testament, Maleahi! Numele lui este derivatul evreiescului ‚Mal-ac-Yah’-mesagerul lui Yahwe. Nu avem nici o informație despre persoana lui Maleahi, de unde era, cine era el cu adevărat.  

Cartea a fost scrisă în perioada imediată după activitatea lui Neemia, undeva între 430-397 i.Hr, și ne dăm seama de acest lucru, prin faptul că problemele cu care se confruntă el sunt identice cu problemele lui Neemia. O preoție coruptă: Mal.1:6 – Neemia 13:1-9/ neglijarea zeciuelii Mal.3:7- Neemia 13:10-13/ căsătoriile cu femeile păgâne Mal.2:10-16-Neemia 13:23-28.  Această carte a fost scrisă undeva imediat după activitatea lui Neemia.  

Maleahi vine ca un tunet, ca un fulger, răspunzând la dilemele profunde din inima iudeului. El critică preoția pentru slujirea lor greșită, superficială, indiferentă, subiectivă, și totodată poporul. În aceste patru capitole ne sunt trasate câteva principii de slujire extrem de importante pentru noi astăzi!  

Atât în ce privește indiferența, superficialitatea, noi astăzi suntem cam în aceeași stare în care erau iudeii. Imperfecțiunea cu care slujim, lipsa de obiectivitate, tendința tot mai mare spre lumesc, lipsa unui sacrificiu financiar…sunt probleme aproape identice cu contextul lui Maleahi!  

Deaceea, acest studiu va trata în mod deosebit, slujirea! Să privești slujirea ta, cu ochii lui Maleahi. Să te uiți la ea cu severitatea cu care s-a uitat el! Ca astfel să înțelegi cum ar trebui să fie ea!  

Acum, ceea ce mă surprinde la primul capitol, este felul cum începe! Ideea capitolului 1 se concentrează pe slujirea superficială, defectă, a preoților și a poporului! Aduceau la Templu animale bolnave, cu defect fizic, iar aceasta era greșit, conform Legii lui Moise. Ok? Aceasta este ideea capitolului 1. Cum reușim să sudăm, să colegăm ideea din primele 6 versete cu ideea din vs.7 în jos?  

Cuvântul cheie al acestui capitole este: Mare! Apare în vs.5, apare in vs.11 de două ori și în versetul 14. Domnul este Mare, Numele Lui este mare pentru că este un Împărat Mare!  

Capitolul unu, vorbește de Măreția lui Dumnezeu în constrast cu slujirea preoților si a poporului! Slujirea evreilor de atunci, nu avea în centrul ei, cuvântul cheie, Măreția lui Dumnezeu!  

Însă, proorocia lui Maleahi nu începe cu versetul 5, punând Măreția lui Dumnezeu în prin plan, ci dragostea Lui! De ce? 

Pentru că Măreția lui Dumnezeu se manifestă prin dragostea ocrotitoare manifestată față de Israel! Nu vom intra în acest detaliu acum, insă uitați-vă la dialogul dintre Domnul și popor. El le spune că îi iubește iar poporul contestă dragostea Lui! În ce consta dragostea Ta? Cu ce ne-ai iubit? Că ne-ai lasat prada Națiunilor pamântului? Că am fost rași de pe fața pamantului? Că am trecut prin Holocaustul babilonian? Prin asta ne iubești?  

De aici reiese frustrarea adâncă, rana adâncă, a națiunii sfinte în raport cu Dumnezeu! Dacă Domnul este mare și ne iubește, de ce a îngăduit sa fim distruși ?  

De la vs.2 partea a doua până la vs 5 Dumnezeu vrea să le explice iudeilor de ce este El Mare și de ce măreția Lui se manifestă în iubire!  

Dumnezeu le oferă două exemple: Esau si fratele său Iacov și Edom si națiunea Israel! Spre diferență de Esau, Iacov a devenit un popor puternic! Spre diferență de Edom, Israel a devenit un popor puternic! Care este motivul pentru care o națiune se ridică iar alta se destramă? Dragostea lui Dumnezeu sau mânia Lui! Vs.4  

Dumnezeu manevra reconstruirea lor ca națiune în timp ce manevra distrugerea lui Edom! O națiune depinde de ceea ce vrea Dumnezeu. Iar Dumnezeu a vrut reconstruirea lui Israel, si aceasta pentru că îl iubește ca popor! Dragostea lui Dumnezeu stă tocmai în faptul că se mânie și pedepsește, iar apoi își întoarce mânia de la Israel, însă nu și de la Edom vs.4  

Iar atunci când vor vedea cum ei au reușit să facă ceea ce alții nu, își vor da seama de măreția lui Dumnezeu printre națiunile pamântului! 

12 ani de zile am privit revoluția din 1989 că o simplă revoluție în urma căreia a fost împușcat Ceaușescu și soția lui. Însă in 2001 am aflat de la un proroc că inainte să înceapă revoluția, cu câteva luni, Dumnezeu îi spunea lui că regimul va cădea la porunca Domnului! Inexplicabil nouă, Dumnezeu era cel care manevra destinul dictatorului român, iar la porunca lui Dumnezeu, a picat 40 de ani de comunism! 

El este Cel ce decide destinul tuturor Națiunilor pamântului, iar prin aceasta, noi vedem Măreția Lui! Vs.5 văzând măreția Lui, slujirea ta față de El va fi altfel!  

Acum, ca să unim împreună cele 6 versete trebuie să le punem în forma aceasta: pentru că El este Mare printre națiuni, dar și-a arătat atât de mult dragostea pentru Israel, tot ceea ce vrea Dumnezeu este cinstea si respectul profund față de El! În momentul în care nu vezi cu ochii tăi măreția Lui, vs.5, nu vezi nici dragostea Lui…nevăzând măreția și dragostea Lui, nu poți fi copleșit de respect! Astfel, slujirea ta, va fi una defectă! Ceea ce citim de la vs.7 in jos, insă aceasta data viitoare!  

Acum, ce își dorește Dumnezeu la baza slujirii lor ca preoți? La baza slujirii tale ca Preot? Să vezi Măreția Lui, să te lași inundat de dragostea Lui ca astfel sa-L cinstești ca Tată si Stăpân…la baza slujirii tale trebuie sa fie gândul că Dumnezeul pe care îl slujești este Mare, iar măreția Lui se manifestă prin dragoste!  

Ai grijă ce pui la temelia slujirii tale! Ce motivație ascunzi în spatele aparențelor! Atunci când vei fi copleșit de măreția lui Dumnezeu care se manifestă în dragoste „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”, atunci ești pregătit să construiești pe această temelie slujirea ta!  

Aprecierile se vor transforma mâine în dezaprecieri; aplauzele vor fi mâine huiduieli; susținerea se va transforma mâine în complot; complimentele se vor transforma mâine în venin de șarpe; voturile vor fi mâine o altă opțiune; lingușelile vor fi mâine bârfă; palma ce te bate pe umăr se va închide mâine și va fi pumnul ce te va lovi în față; prietenii vor fi mâine inamici.  

Deaceea, nu pune nicioadată la temelia slujirii tale aprecierile, aplauzele, susținerea, complimentele, voturile, lingușelile sau prietenii. La baza slujirii tale sa fie Măreția lui Dumnezeu care te copleșește cu iubire!  

Să vezi ce a văzut Isaia în Templu, serafimii care strigau Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul și tot pământul este plin de Mărirea Lui.Isaia6  

Să zici ce a zis robul cu un talant despre stăpânul Lui, că seceră de unde nu a semănat și culege de unde nu a vânturat. Isus nu ne zice că stăpânului lui ia fost milă de el că na, sărăcuțul ia fost frică de severitatea stăpânului!! Ci din contra, îi dă dreptate, adică da, El este un Stăpân care culege de unde nu a semănat! Este sever!  

Aceasta să fie motivația ta! Măreția lui Dumnezeu!  

Atunci când vei fi dezapreciat, huiduit, criticat, nevotat, bârfit, nedorit …tu rămâi tare în slujire!  

De ce ești tare tu, când alții sunt răpuși de ele? Pentru că nu sunt acestea temelia slujirii tale, ca acum odată pierdute să nu mai slujești! Dezaprecierile pot distruge slujirea ta, cât timp motivația slujirii sunt aprecierile! Huiduielile pot distruge slujirea ta cât timp motivația slujirii sunt aplauzele! Însă niciodată, dezaprecierile sau orice altceva, nu vor putea distruge motivația slujirii pentru Măreția lui Dumnezeu!  

Atunci când vei vedea un fir de iarbă tăind în două o sabie de oțel, când vei vedea o furnică doborând un elefant, sau un bec lucind mai tare decât soarele, atunci poate vei vedea un om care slujește pentru măreția lui Dumnezeu doborât în slujire pentru dezaprecierile, criticile sau huiduielile primite!  

În schimb dacă pui la temelia slujirii tale aprecierile, aplauzele, complimentele …odată dispărute din prim-plan, va dispărea și motivația slujirii tale! Iată de ce vezi atât de mulți dând înapoi, lăsând armele jos, extenuați, frustrați de slujirea lor…majoritatea care pun armele jos, au cele mai multe și bune motive de justificare! Însă justificarea lor derivă din motivația lor, au fost motivați de aplauze, era normal să renunțe când ele s-au transformat în galeria inamică !  

Ce ar putea să te facă să renunți la slujire când știi că va veni Împăratul care culege de unde nu a semănat? Ce ar putea să răpună la pământ pe acela care este copleșit de dragostea măreției lui Dumnezeu? 

Vs.6 ne vorbește despre Dumnezeu ca Tată și ca Stăpân, și despre noi ca fii și  robi!  

Măreția Lui se manifesăa prin iubire…așa cum iubește un Tată! Se mânie, pedepsește, dar te ajutș să-ți reconstruiești viața! Când el iubește, iubește ca Tată…când tu te lași iubit, te lași iubit cum un fiu se lasă iubit de tata!  

Însă, iubirea Lui naște respectul nostru profund…respectul acordat, nu mai este acela de Tată, ci de Stăpân! Iar raportul tău este unul de rob, nu de fiu! Dumnezeu iubeste ca un Tată dar vrea respectul unui Stăpân!  

Când slujești, iubește pe Dumnezeu ca Tată, însă slujește-L ca rob…robul nu uită niciodată faptul că Stăpânul îi este superior în toate! Nu uita măreția Stăpânului…astfel, îl va sluji bine! Israel a uitat că Dumnezeu le este și Stăpân, nu doar Tată. Iar ei sunt și robi, nu doar fii!