A început săptămâna de Evanghelizare...și cu celelalte 51 ce facem ?

Așa după cum nu poți vorbi despre o săptămână de Rugăciune, o săptămână de Predicare sau o săptămână când iei Cina Domnului, așa nu poți vorbi de o săptămână de Evanghelizare! Evanghelizarea ar trebui să fie la fel de constantă în Biserică cum este rugăciunea sau Cina Domnului! 

Si totuși, uite ca avem o săptămână din 52 de săptămâni, dedicată evanghelizării... 

Pentru bisericile evanghelice, în special vorbind acum despre noi penticostalii, a început cea mai făină săptămână din an. Săptămâna în care seară de seară, de luni până duminică avem evanghelizare. Predicatori cunoscuți, formații sau soliști consacrați și evident, multă lume! De luni până duminică se predică celor nemântuiți mesaje de întoarcere și cântări dedicate special chemării la Domnul! 

Bun! Nu e nimic rău în aceasta, evident. E bine să fim o săptămână seară de seară la Casa Domnului. 

Însă, există o intrebare ce mă macină: ce facem cu celelalte săptămâni? Una am salvat-o, dar restul 51 ce facem cu ele ?  

Biserica evanghelizează zi de zi! Prin sfinții ce trăiesc ca niște “lumini vii ce luminează în întunericul lumii acesteia, ținând sus Cuvântul Vieții”, Biserica duce mesajul ei printre necredincioși.  Prin exemplul ei de trăire, modelat de cuvintele Mântuitorului, Ea Biserica, evanghelizează! O viață dăruită pe deplin lui Hristos, strălucește printre oameni ca licuricii în bezna nopții. 

Apostolul îndeamnă pe soțiile a cărori parteneri nu ascultă cuvintele lor, să îi câștige prin exemplul de trăire! Trăirea aduce Evanghelia în case și familiei, pe uliță și la servici! 

Astfel Biserica, atrage la sine duminical, “oameni din lume”. Adică, vezi cum duminică la slujbă o persoană are interesul să cunoască mai multe despre Dumnezeu pentru că, colegul sau vecinul lui i-a trezit acest interes prin viața trăită lângă Domnul! 

Într-un astfel de caz da, consider că evanghelizarea și mesajul de evanghelizare își are sensul! Și-a atins scopul. 

Doar că, prin săptămâna de Evanghelizare, eu cred ca lucrurile sunt mult mai distorsionate decât par! Evanghelizarea nu se rezumă doar la trăirea Bisericii în sfințenie și să aștepți ca oamenii să îți calce pragul la slujbă, să asculte, să se predea 5 hop'țop, botezul! 

Evanghelizarea presupune si “duceți-vă în toată lumea...” Adică, la propriu tu trebuie să mergi, să predici Evanghelia! Nu să aștepți ca poate poate va intra cineva nou pe poarta Bisericii, cineva invitat ..ci să mergem noi după ei, oriunde ar fi, și să-i chemăm la Hristos! 

Petru apostolul, a fost numit de Domnul “pescar de oameni”! Acum, pescuitul nu e ceva ce mă pasionează, însă cât de cât știu ca un pescar nu pescuiește pește așa cum pescuiesc azi creștinii oameni pentru Hristos! Pescuitul la care se referă Domnul era acela antic, la năvod! Mergeai cu barca în larg și aruncai o plasă mare pe fundul lacului. 

Când El îi spune lui Petru ca va pescui oameni pentru Domnul, Petru a înțeles că va trebui să navigheze în largul lumii, să arunce năvodul Evangheliei și astfel să prindă pentru Hristos.

  

În termeni de pescuit, săptămâna de Evanghelizare e un fel de a sta în barcă, și aștepți ca măcar 10 pești să sară din apă înăuntru. Apoi, bucuroși aruncăm năvodul Evangheliei, cu cei mai buni predicatori si cântăreți invitați de onoare în barcă, și uite așa am prins unul sau doi! În loc să ne rugăm, sa imputernicească Domnul evangheliști ca astfel prin ei, Biserica sa răspîndească năvodul in marea de oameni nemântuiți. 

Biblia ne spune că există slujba de evanghelist așa cum este și slujba de prooroc, învățător sau păstor. Dacă orice biserică ar avea un învățător care să crească spiritual Biserica și măcar un evanghelist care să facă “slujba unui evanghelist” adică să meargă și să proclame Evanghelia in oraș, pe uliță, în pușcării și spitale, în piețe și primării...am vedea atunci năvodul plin! 

Altfel, vom continua să mergem înainte cu o săptămână pe an, iar rodul acestei săptămâni nu este altul decât năvodul gol...sau aproape gol! Vom continua să vedem ineficiența unui pescuit ce nu e pescuit! 

Sper ca tot mai mulți creștini din barcă să sesizeze care este diferența reală dintre a merge în largul apei ca să arunci năvodul și/sau a sta în barcă așteptând ca peștii să sară singuri înăuntru! 

Până atunci, imi rămâne mereu această întrebare: ce facem cu cele 51 de săptămâni? 

Dacă una e de Evanghelizare, celelalte ce sunt?