Lăsați-mă să mor un simplu om

Am încercat din răsputeri să mă abțin, să nu scriu nimic, însă recunosc, este peste puterile mele!

Moartea Cristinei Țopescu, m-a revoltat la maxim, m-a pus realmente pe gânduri, făcându-mă sa reflectez asupra multor aspecte ale vieții noastre!

Imaginați-vă această scenă macabră: sa fii întins în pat, mort, cu telefonul lângă tine, încă deschis, vreo patru cățeluși pe lângă tine...Ok? Să fii acolo, ziua de Crăciun, de Revelion, de Bobotează, si nimeni să nu te întrebe nimic! Nimeni să nu-ți bată in poartă, nimeni să nu sune ( având smartphone in 2 zile râmai oricum fara baterie ) in timp ce zi dupa zi, te descompui, zi după zi, intri tot mai mult in putrefacție...si nimeni sa nu știe nimic.

Trei săptămâni sa fii țapăn în pat, sa iti moară cățel după cățel, subnutriție probabil, si nimeni să nu observe acest lucru! NIMENI!!!!

Asta într-adevăr trebuie sa fie o moarte îngrozitoare! Oricine ai fi, cât de vedetă te crezi, cât de important să fi fost, câți bani oi fi având, pentru mine ar fi macabru!

Nu judec decesul ei, a mult regretatei Cristina, suspect de sinucidere, infarct, sau orice altceva!

Ci pur si simplu sunt revoltat de paradoxul vietii oamenilor celebri, a celor ce stau in fata reflectoarelor, a celor care fac shiw-biz ul să fie piperat, a celor râvniți de paparazzi, pe paginile primelor tabloide, care tratează cu superioritatea viața simplă a milioane de oameni, complexând milioane de adolescenți cu succesul ( aparent ) obținut în viața lor superioară!

Pe aceste profiluri sunt revoltat! O viață de succes, dar care în realitate, în cazul majorității, sunt atât de singuri si nefericiți! Atât de singuri încât pot muri si nimeni nu ar sesiza...SĂPTĂMÂNI LA RÂND!

Cu viata mea de om simplu, a muri si a sta 3 săptămâni fără ca cineva să sesizeze ar fi imposibil!

Dimineața mă trezesc iar băiețelul meu de 3 anișori deja începe simfonia "tati nu vreau sa merg la gădiniță...tati e închisă gădinița..tati vreau sa stau cu tine acasă.." bun, dus la spălat, schimbat, micul dejun, dus la grădiniță, plâns pe drum si promisiuni că mă întorc imediat sa-l iau...ajuns acasă, imi trag suflu, mai citesc ceva si plec sa-l iau la 12. După plec la lucru până la 7,8 seara...la 8 si 15 minute plec si deja la 8 si 16 minute sotia ma suna daca am terminat si cat mai fac până acasă. "Iubita, numai ce am terminat, ajung in 10 minute, totul e ok acasă?"

Intru pe ușă și mogâldeața mea mică deja ma întâmpină cu "tati ce cadou mi-ai cumparat...tati vrei sa ne jucam?...tati vreau sa imi pui cântecele...tati, tati si tati..."

Mergi să faci cumpărături, plătești facturi, te cerți cu aia din bancă ca ceva nu reglează cu conturile, duci mașina la mecanic, mergi cu un verisor la aeroport, răspunzi la apeluri si prieteni care te cheamă, invita la masa, vin la tine...toate acestea compun simplitatea vietii mele!

O simplitate care ma face fericit, care ma face sa ies din casă fără ca un paparazzo să îmi facă poze, fără ca un altul să mă intrebe lucruri stupide care apar pe primele pagini ale tabloidelor.

Da, am o viață simplă, ce primește zilnic doar două like-uri, de la soție și copil. Ma pot lipsi de milioanele de admiratori care pe rețelele de socializare ma urmăresc dar dacă ar fi să mor, nimeni nu ar sesiza...3 săptămâni!

Da, am o viață simplă, copilul merge la o grădiniță normală din micuțul orășel italian unde trăiesc. Si daca nu merge la o grădiniță de fițe, împlinirea lui stă în iubirea ce-o găsește acasă.

Da, am o viață simplă, unde muncesc de multe ori până la epuizare. Însă doar asa pot prețui momentele libere cu familia sau prietenii, concediile în sudul Italiei ( plajele unice si mâncarea extrem de buna ) sau în România, la rude sau prieteni!

Da, am o viață simplă, ies din casă și stiu ca nimeni nu mă pozează sau imi cere un interviu. Nici nu am nevoie! Cat timp abea aștept să mă întorc în casă, pentru ca acolo e tot universul meu de iubire si împlinire, prea puțin contează dacă sunt popular sau nu. Si apropo, cele mai intense interviuri le-am dat fiului meu, care la fiecare pas ma întreabă: tati, dar de ce tu...de ce mami, de ce ăla, de ce aia..." Asta e un adevărat show televizat!

Da, am o viață simplă, dar ma îndrăgostesc de fiecare răsărit de soare, de fiecare vizită în munții Alpi, de fiecare plajă din Liguria, de fiecare ceașcă de cafea italiană ( scurtă dar bună ) de fiecare carte citită în tăcere, de fiecare autor nou cunoscut, de fiecare film bun, emisiune făină...

Da, am o viață simplă, si poate ca în aceasta sta fericire mea. Fericirea nu are nevoie de multe lucruri, ci de puține, dar de care să se bucure din plin!

Aceste puține lucruri imi vor fi alaturi până la sfârșit! Ma vor încununa cu fericire în viața simplă ce o voi trăi și imi vor pune flori la căpătâi în moartea simplă ce o voi trăi, la rându-i!

Uitandu-mă la viata vedetelor care au sfârșit precum Cristina, nu mai nici cel mai mic jind! Ci doar compasiune și atât...Da, recunosc, si puțină mânie, dar mai mult compasiune! Au visat ca daca vor atinge culmile popularității, dacă își vor dedica viata visului de succes, vor fi fericiți!

Fericirea e un concept simplu! Ea pleaca de la simplitate și rămâne în simplitate!

Si, da, la urma scriu ceva ce este mai important decât mine, familia sau fericirea în sine...Hristos! El este esența vietii noastre, în jertfa Lui este comoara ce ne îmbogățește de adevăratele bogății eterne! Oricat de sarac, simplu sau mic ai fi, cunoscandu-L devii cel mai mare savant, vorba lui Petre Țuțea!

În simplitatea mea am gasit adevarata fericire! In viata ce-o trăiesc si moartea ce ma așteaptă.

De aceea va spun: lăsați-mă să mor un simplu om!