Cât de periculoasă poate deveni teologia "cocoloașelor"?

Într-o predică recentă (vezi aici) pastorul Mițoi a făcut câteva afirmații îndrăznețe sau mai bine spus, exagerate. Câteva din aceste afirmații le-am auzit cu mulți ani în urmă, când au făcut ravagii printre tinerii veniți din tabere ( el este promotorul ideii cum că o fată este excitată prin atingere iar băiatul prin vizual ) sau la Torino, când a făcut câteva afirmații pentru familiști care au șocat audiența. 

De data aceasta, Mițoi dă din nou câteva bombe specifice lui, cu iz de psihologie, "mintea împărțită în trei: conștient, subconștient și inconștient" și altele de natură să împopoțoneze predica sau tema conferinței. 

Ajuns la căsătoria dintre un băiat și o fată, pastorul nu se sfiește să afirme că "băieții nu au nevoie de iubire...ei au nevoie de respect." Teoria respectului la bărbat și al afecțiunii la femeie, în limita în care am auzit-o și eu ( mai degrabă am citit-o ) pare interesantă, însă Mițoi o ia și o adaptează, transformând băiatul într-un "leu care rage...și că de aia rage"! 

În cartea "Dragoste și respect", pentru că de aici se inspiră Mițoi, dr. Emerson Eggerichs, autorul cărții pune accentul pe realitatea că un bărbat percepe iubirea prin respect iar femeia prin afecțiune. Însă să iei o asemenea idee și s-o mutilezi în halul acesta până acolo că "băieții nu vor iubire", mie personal mi se pare exagerat. În primul rând, autorul din care foarte probabil se inspiră Mițoi, nu afirmă așa ceva cât ideea că respectul „este dorința cea mai mare a oricărui soț.” Dar asta nu elimină dorința unui soț de-a fi doar respectat și nu iubit...ceea ce Mițoi afirmă fățiș!
Fiecare ființă umană are nevoie de iubire, inclusiv un tânăr în pragul căsătoriei. Chiar dacă un bărbat vrea sa fie mai mult respectat, asta nu exclude nevoia lui de afecțiune și tandrețe din partea partenerei lui. A transforma soțul doar într-un "leu care rage" pe baza acestui principiu dus în extremă...nu! Absolut greșit! 
Deci, fetelor, băieții au nevoie de iubirea voastră, gingășia voastră, tandrețea voastră, au nevoie și ei să le spuneți că îi iubiți etc ...nu suntem niște animale care "rag" după respectul vostru...suntem mai mult de atât! 

Personal am întâlnit în studenție un cuplu căsătorit care, îmi mărturisea el „am vrut să amân cât mai mult pasul căsătoriei, ca să fiu sigur că nu este doar pasiune ci și iubire, între mine și iubita mea.” Mi-a plăcut foarte mult sfatul lui, având în vedere că și astăzi sunt o familie fericită cu mai mulți copii. 

Mițoi nu se oprește aici, ci, mai mult ca niciodată, aduce o ploaie se afirmații uluitoare: "de aceea fetelor să nu veniți cu fustă scurtă la biserică." 
De ce? Eh dragilor, Mițoi merge unde n-aș fi crezut că va merge un predicator vreodată! 
"Băieții sunt echipați biologic", "echipați cu percepție sexuală" sau "ochii lui nu au competență morală sa facă diferență între picioarele lui nevastă-sa și picioarele lui vecină'sa"! (sic!) 

Astfel, după noile teorii teologico-psihologice ( deja clasice la el ) ale pastorului Mițoi, un tânăr va păcătui cu gândirea lui din vina femeilor care vin indecent îmbrăcate la Biserică, pentru că ei oricum nu pot opri aceste gânduri, din moment ce el este echipat cu o astfel de percepție!

 Oauuu! 

Pastorul Mițoi citește din Biblie astfel de gânduri sau din Freud? 
Momentul cel mai penibil al conferinței sau predicii, a fost atunci când pastorul imită gestul buzelor rujate cu roșu al fetelor sau gestul ochilor și scoate in evidență mișcarea de picior prin care se formează "cocoloașele" (sic!) la picioarele fetelor ( pulpa piciorului încordat ) care sunt la fel de irezistibile pentru bărbați. Odată încordate "cocoloșele" la fete, un băiat  "e gata"! 
Ca, după ce pastorul ne explică de ce buzele și ochii, și de ce pantofii la femeie ( explicații foarte utile pentru o Biserică! ) să ne bage în ceață pe toți "așa au fost creați bărbații de Dumnezeu pentru a se căsători" și nu doar pentru un instinct al împerecherii ( pentru că asta se subînțelege) dar și pentru o menținere a căsniciei "altfel ar interveni rutina între soț și soție." 
Astfel, Mițoi face un „pas mare” înainte, argumentând că bărbatul este biologic echipat cu dorințe sexuale iar femeia să aibă grijă cum vine la biserică îmbrăcată, fără să i se vadă cocoloașele, că băiatul "e gata." 

Prezintă Biblia problema dorințelor noastre dintr-o astfel de optică? 
Ne pictează Biblia în niște ființe echipe sexual care nu fac nici o diferență între soție și restul femeilor? Ar trebui un băiat venit în biserica sa fie "gata" când vede o fată cu buzele roșii? O mișcare din ochi din partea ei și el "e gata"? 
După ce asculți o astfel de retorică nu ai cum sa nu te simți iritat de psihologia pusă pe amvon și nu de niste sfaturi biblice, cristo-centrice, pneumatocentrice! 
Dacă până acum femeile erau vinovate pentru că bărbații sunt mai slabi și de aia se uită după ele, după predica lui Mițoi am intrat într-o nouă epocă: femeia este la fel de vinovată ca și până acum doar că bărbatul, nu! Și dacă el păcătuiește prin poftele lui, nu este el de vină, el este echipat sexual să fie așa și oricum el nu face diferență între ce are la el în pat și ce vede în biserică!? Așa că "surorilor să nu mai veniți în fuste scurte"! 
Este acesta misoginism? Da! Este acesta un discurs sexist? Categoric! Este acesta un machism? Fara îndoială! 
Același vechi ecouri "femeie e curvă", "femeie e slabă de minte", "femeie e vinovată de căderea în păcat"...aceeași femeie umilită și transformată în "țapul ispășitor" al bărbaților nevinovați care, mai nou, sunt „echipați sexual” sa fie niște curvari în priviri! 
Are un argument biblic în tot ce susține? Nu! 
Dorințele umane sunt corupte prin căderea omului în păcat! Dumnezeu a echipat omul cu dorințe într-un mod perfect. Însă această perfecțiune a fost coruptă prin păcat și odată cu ele, și dorințele umane! 
Efeseni 2:3 ne spune că trăirea după "poftele firii" este o consecință a morții spirituale de care am fost salvați prin harul transformator care sfințește mintea și dorințele noastre! 
Apostolul vede în prezenta Duhului singura soluție ca un creștin să trăiască după îndemnul Duhului și nu după "poftele cărnii" Gal.5:16 
Dovada unei inimi transformate este roada Duhului în noi care are ca rezultate și "înfrânarea poftelor" 5:23 și o "răstignire" a lor vs.24 Deși, în introducerea acestui subiect apostolul recunoaște că „..firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.” (Galateni 5:17), totuși apostolul nu amintește nimic despre „echipamentul sexual” al bărbatului ci doar despre o luptă internă, acolo unde creștinul dacă se lasă călăuzit de Duhul Sfânt, va aduce „roada Duhului.
Ideea precum că, femeile are trebuie să umble cu fuste lungi pentru a nu-i face pe bărbați să păcătuiască, mai ales în Biserică, nu apare deloc în gândirea apostolică. Nu cred că apostolii ar fi tolerat astfel de bărbați?! 
Câteva pasaje biblice au devenit pista de lansare a teoriilor misogine, a disprețului masculin față de femei, și nu fac altceva decât să continue să rănească cugetele multor femei și fete de pe băncile adunării. 
Iată unul: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase..” 1Tim.2:9,10
Pe baza acestui pasaj, predicile clasice tună și fulgeră de la amvonul bisericilor penticostale, că o femeie ar trebui să se îmbrace cuviincios în Casa lui Dumnezeu pentru ca ( și aici intervine devierea noastră misogină ) „bărbații să nu poftească.” Chiar dacă textul nu specifică nimic legat de dorințele masculine, în tradiția noastră penticostală există  o conexiune, o legătură inexplicabilă între îmbrăcămintea femeilor și dorințele necontrolate ale bărbaților! 
Deși apostolul vorbește despre simplitatea femeilor în aspectul cel mai delicat al lor, partea estetică, cerându-le să fie cât mai simple în îmbrăcăminte și bijuterii. Nu doar părul și bijuteriile, ci și simplitatea în îmbrăcăminte „haine scumpe”, apostolul pune accentul pe caracterul feminin sau masculin, care este mai de valoare decât orice bijuterie sau haină scumpă! 
Pasajul acesta, a fost transformat într-un tanc nemțesc al argumentului machist penticostal. Am pus tunul pe femeile noastre și am argumentat ceva îmbibat cu cultura și contextul nostru greșit; am contextualizat la contextul nostru acest pasaj, încât el în contextul lui nu ne mai este relevant. Iar contextul nostru este unul al masculinității dominante, care se justifică pentru greșelile comise prin „Eva a păcătuit” sau „dacă nu era creată femeia”...etc Astfel, îmbrăcămintea femeii de la principiu apostolic al simplității, a ajuns îmbrăcămintea care provoacă pe bărbatul nevinovat!