Năzbîtii teologice sau război între liberalism și conservatorism?

sursa foto năzbîtii teologice 

Recent, pagina de năzbîtii teologice (vezi aici) au ironizat un aspect foarte delicat al teologiei creștine, pe care nu vreau să-l dezbat aici. Predicatorul oferă o interpretare clasică a termenului grecesc μαλακός: malakos sau malachie ( cu sensul de auto-satisfacere ) termen ce apare în textul din 1Corinteni 6:9, unde apostolul critică starea de desfrâu preponderentă în orașul Corint și în cultura grecească antică. 

I Un aspect este clar, de o bună bucată de timp, năzbîtiile teologice nu mai sunt atât de năzbîtii cât, au devenit clar un război al liberalismului ce predomină în viața creatorului de material, versus conservatorismul prezent în multe biserici penticostale sau, mai bine spus, la unii predicatori penticostali ce au curajul să predice aspecte mai demodate.

Aici intervine și subiectul băuturii alcoolice, fumatului, divorțului, tatuajelor și multe aspecte ce mai nou, un individ ciudat le consideră „năzbîtii”!

II În ultimul timp am asistat cu toții la un conflic, plin de amenințări și injurii la adresa paginii, din partea unor „presupus pocăiți”, lezați de curajul acestei pagini. Iar autorul acesteia le răspunde, în public, ne-făcând altceva decât să pună gaz pe foc. 

Ceea ce este îngrijorător pentru mine, personal, este mulțimea de comentarii cu care această pagină vine încurajată, dealtfel, de „personalități” creștine. Oameni care au studiat teologia la cel mai înat nivel dar care desconsideră aspecte practice ce compun spiritualitatea bisericilor penticostale, ca fiind năzbîtii teologice!

Da, sunt penticostal și nu îmi este rușine de nici o catalogare liberalistă. La cateheză, îi încurajăm pe candidați să renunțe la dependența de tutun, la viciul consumului de alcool, și alte aspecte ce țin de moralitate. Și da, auto-satisfacerea este păcat. Și, da! Candidații la botez nu intră în apă până când nu promit solemn că odată lăsați de acest obicei vicios, nu se vor mai apuca niciodată...și știți ironia!? Ei ne mulțumesc că i-am ajutat să renunțe la vicii și placeri care afectează corpul și relația cu Dumnezeu! 

În fond, cu ce ajută această satirizare a spiritualității penticostale? Am văzut predicatori foarte eficienți în Câmpul Evangheliei, unde în urma predicilor s-au pocăit oameni. 

Biserica trebuie să fie mărginită cu lumea în care trăiește. Dacă bisericile nu mai au nici o graniță, ci totul este permis și mai totul este o năzbîtie, nu mă mai aștept la nici o convertire reală. Dacă spiritualitatea sau moralitatea vin satirizare, ce punem în locul lor? Conform acestei pagini, nu m-aș mira ca în apa botezului să vezi tineri care fumează, beau si practică auto-satisfacerea la scară largă...că, în fond, totul e o glumă!  

Sunt curios cum ar arăta un tânăr care se întoarce la Domnul în urma materialului vizionat pe această pagină! Dacă se va întoarce vreodată unul singur...