De când cateheza a devenit un subiect tabu pentru penticostali?

M-am trezit recent într-o dimineață, am deschis telefonul și deja mă anunța că am primit un mesaj: să-ți fie rușine, imi scria o persoană pe care nu cunoșteam...atât! 

În urma articolului intitulat ”De ce botezurile de la Beiuș nu sunt chiar atât de nou-testamentale”( aici ) am fost asaltat cu o sumedenie de mesaje in privat sau comentarii pe rețelele online. 

Mi-am dat seama că am atins un subiect cordial, delicat! Un subiect, care surprinzător, a devenit peste noapte tabu. Nu mai poți spune sau scrie ceva, pentru că ești asaltat de mesaje pline de abjecții și prejudecăți. 

Însă, un lucru mă nelămurește profund, de când și până când, această constantă a Bisericii noastre, cateheza, a devenit peste noapte subiect de taifas, de cicăleală, de abjecții, pentru frații noștri? 

Iată mai jos, raspunsul meu la toate intrebările și dilemele ce mi s-au ridicat in aceste săptămâni, legat de importanța cetehezei! ( am avut ocazia să aud cele mai absurde, subiective, relative, superficiale, incomplete, incoerente, idei posibile cu privire la cateheză )

1. Câtă cateheză a făcut tâlharul de pe cruce sau famenul etiopian? 

Iata una din cele mai frecvente intrebări puse! Deși în articolul amintit am specificat în punctul 1 cât este de important pentru noi  să nu facem doctrină din narațiune, revin scurt și amintesc doar atât: având în vedere că tu nu ești famenul etiopian si nici tâlharul de pe cruce, atunci trebuie să aplici principiul apostolic de botez. 

Excepțiile au fost și sunt acceptate, ele sunt încă valabile, însă excepțiile nu pot deveni o regulă..așa după cum nici tu nu ești în poziția lirerală a tâlharului de pe cruce la fel nici mântuirea ta, nu este în aceeași poziție!

2. Dacă eu mă înscriu pentru botez si frații mă programează peste trei luni, iar eu între timp mor, nu este vina lor că mor nemântuit?

Iată o altă întrebare părtinitoare, subiectivă, ce mi s-a pus frecvent! 

În primul rând, eu nu cred că ai fi nemântuit, cât timp ai experimenta nașterea din nou și Dumnezeu ar îngădui să mori! Ai fi, într-o mică măsură, un fel de tâlharul de pe cruce...l-ai recunoscut ca Domn și Mântuitor pe Isus, vei fi cu El în Rai! Însă, astfel de cazuri sunt rare, deci cât timp ești încă în viață, acceptă primul pas: ucenicia și apoi botezul!

Oare nu din cauza aceasta s-a ajuns la botezul copiilor? Treptat au tot coborât vârsta până la cateva luni, de frica ca nu cumva să moară nebotezat deci, nemântuit? Dacă noi eliminăm o parte fundamentală a credinței noastre, ucenicie și apoi botez, să nu ne miram că și noi, peste câțiva ani, vom boteza copii!

3. Eu am făcut cateheză împreună cu alți 20, și din ei au mai rămas 3, la ce ajută în acest caz, cateheza?

Plecând de la principiul biblic, ucenicie și apoi botez, raspunsul ar fi categoric: dacă cu cateheză, care este biblică, au mai rămas 3, fără ea, ar mai fi rămas unul, poate... 

Cea mai mare greșeală a noastră este că filtrăm adevărurile biblice prin filtrul experiențelor personale, și nu experiențele personale prin filtrul Bibliei! 

Nimeni nu se gândește că poate ar trebui să îmbunătățim cateheza, să o actualizăm, să punem oameni competenți, să o facem cu pasiune, cu post și rugăciune ...să facem orice, dar să nu ne jucăm cu adevărul biblic!!! NU! 
Ca și cum n-ar exista principii biblice clare, noi ne axăm pe cazuri personale, din bisericile noastre, și în baza lor, trasăm un principiu nebiblic! Anulăm 2000 de ani de istorie, pentru că la noi în biserică cateheza nu a dat randamentul așteptat...dacă noi ca biserică nu reușim să ținem oamenii printre noi cu cateheză, credeți ca vom reuși fără ea?

Nu m-aș mira, în acest caz, ca maine poimîine, să excludem stăruințele după Duhul Sfânt pentru că nu mai dau randamentul așteptat!  

4. Eu nu am făcut cateheză, am ascultat o predică, m-am predat în față, am fost botezată și fară cateheză sunt în Biserică credincioasă pe când alții au făcut cateheză și nu mai vin la biserică!

Așa după cum am specifcat, sunt situații de excepție, repetate în istoria bisericii noastre, când oameni au luat botezul imediat! NU contest astfel de botezuri, sunt autentice! 

Însă tot atât de adevărat este și faptul că sunt mulți care au făcut cateheză și sunt în Biserica Domnului activi ...dacă e să judecăm numărul celor prezenți în Biserică prin cateheză cu numărul celor prezenți fară cateheză, eu cred că argumentul meu ar sta în picioare! 

Însă, nu numărul mă interesează în primul rând, ci faptul că Mântuitorul a specificat clar: faceți ucenici și botezații !!!!!!! Matei 28:19 

Acest ”faceți ucenici” este echivalentul cu cateheza, prin care noi le explicăm celor născuți în Hristos, învățăturile de bază ale credinței creștine! 

5. Unde scrie în Biblie despre cateheză? Nu scrie ”cine va crede și se va boteza”?

Această întrebare mă irită cel mai mult! De ce? Pentru că arată prin sine, o mare problemă a noastră, a penticostalilor. O problemă ce trebuie încet rezolvată...

Noi penticostalii, ne-am format principiile în contrast cu Biserica Ortodoxă, punându-ne într-un unghi și criticând tot ce face această istituție în timp ce noi strălucim de lumina a tot ce nu facem comparativ cu ei care fac...noi nu pupăm icoane, nu dam parastase, noi n-avem nași, noi nu purtăm cruce...astfel, tradiția, pe care se sprijină majoritatea argumentelor ortodoxe, a devenit pentru noi un vampir ce-l ținem departe cu usturoiul non-tradiționalismului nostru!

Deși, in cei 100 de ani ne-am format o tradiție a noastră ( luăm Cina o data pe luna, avem slujbe Duminică dimineața și seara, avem un timp de rugaciune urmat de cântări si apoi mesajul biblic și multe altele ce pot fi puse sub aceeași întrebare ”unde este scris în Biblie?” ) totuși când vine vorba de a lărgi puțin orizontul tradiției, să vedem ce a fost în urmă cu 1800 de ani, devenim reticenți! 

Necunoașterea propriei tradiții, crează această criză de identitate prin care trecem acum, și provoacă dorința unei redefiniri continue...suntem vulnerabili teologic, pentru ca nu avem o identitate teologică-istorică!

Iată de ce, dacă îi spui unui penticostal ”știi, ideea de cateheză apare din cele mai vechi timpuri ale Bisericii, o constantă importantă, ADN-ul ei, etc..” se uită la tine mirat și-ți cere ”unde scrie în Biblie?” 

Pentru noi tradiție înseamnă ortodoxie, deci e greșită în totalitatea ei, când în realitate multe elemente ce compun credința noastră penticostală își au originea în tradiție ( cum ar fi doctrina Trinității ). Această vulnerabilitate, dorință de redefinire, îi face pe mulți să accepte botezul în masă, fară cateheză!

Dacă am sta puțin și am gândi lucrurile, că pe baza textelor care vorbesc de ucenicie, creștere spirituală, de alăptare spirituală, creștinii din perioada antica ( încă din anii 100 !!!) au numit acest proces de ucenicizare, cateheză, am înțelege, că și dacă acest termen nu apare exclusiv în Noul Testament, ideea în sine e peste tot! La fel ca Trinitatea.
Nimeni, din toate zecile de persoane revoltate pe articolul amintit, nu a analizat profund argumnetul unui om care a trăit în perioada aproape de cea apostolică, Clement din Alexandria !!! ( Clement a fost pentru puțin timp  contemporan cu Policarp al Smirnei. Acest Policarp, a fost ucenicul lui Ioan apostolul ). 

Închei acest articol, cu un gând profetic, o perspectivă profetică...peste mulți ani de acum înainte, acest articol va fi uitat cu desăvârșire de toți, iar exemplul de la Beiuș va fi aplicat și în alte contexte, acolo unde oamenii vor primi botezul fără nici o pregătire. Doar că în alte contexte, cu alți predicatori, lucrurile vor fi diferite...vom fi martorii, dacă vom mai fi în viață, la derapajul înspăimântător al exemplului oferit acum! 
Sper ca pastorul ce a catalizat această mișcare în masă, să mai fie în viață, să vadă ce efecte dezastruoase se produc atunci când iei cu tupeu o tradiție veche de 2000 de ani și o arunci la coșul popolarității și ambițiilor personale! Abea atunci, aceste gânduri vor fi relevante..când va fi prea târziu!