Poate produce studiul lui Vladimir Pustan o reformă printre penticostali?

În studiul intitulat Minte deschisă, (vezi aici) pastorul V. Pustan a susținut o predică pe tema botezului cu Duhul Sfânt. 

În introducerea acestui studiu, pastorul, specifică că, aceste lucruri ar fi trebuit spuse în urmă cu 30 de ani ( după Revoluție ) însă și așa, el speră ca să se producă o Reformă penticostală. Tema studiului este una din optică penticostală, deși Pustan afirmă câteva lucruri foarte îndrăznețe, în mare, abordarea este una tipic penticostală. Pastorul face diferența clară între Convertire și botez în Duh, susține vorbirea în alte limbi, dovada sfințirii sau a vorbirii în alte limbi ca semn inițial al botezului cu Duhul Sfânt.

Merită să aducem în atenție faptul că, Pustan, acuză grav rugăciunile repetând un sigur cuvânt, numind această meditație transcedentală, și îndeamnă cu seriozitate fiecare credincios care a practicat stăruința după Duhul Sfânt prin mantra sau japa, să își facă o reevaluare serioasă. Aducând în atenție anumite practici păgâne, cazuri concrete întâmplate la Secția de Psihologie din București ( unde a fost implicată chiar Elena Ceaușescu, Andrei Pleșu etc ), Pustan atrage atenția serios că între o meditație transcedentală și una penticostală nu este nici o diferență. Atât una cât și cealaltă te face să repeți un singur cuvânt, să ajungi într-o stare de transă și să ajungi să vorbești în alte limbi străine.

Un alt aspect important, este acela că Pustan repetă pe un ton sever, faptul că botezul cu Duhul Sfânt nu este spre mântuire ci spre mărturie. Adică, nu există nici un pasaj biblic care să afirme ca ești mântuit prin botezul în Duh ci acesta este dat ca să fim o mărturie ( Fapte 1:8 ). Subtil, reușește să intuiască motivul ascuns pentru care penticostalii, ani la rând, au accentuat atât de mult ideea de botez cu Duh Sfânt pentru mântuire și anume, dacă penticostalii ar fi spus că un om poate fi mântuit și fără botez în Duhul, atunci acesta nu ar mai avea sens și nici importanță, iar oamenii nu ar mai simți nevoia să stăruie după Duhul Sfânt.  O intuiție bună!

Însă, în mare, intervenția lui Pustan nu cred ca are capacitatea unei Reforme penticostale. După o astfel de predică, nu cred ca la nivel de Cult, de organizație, s-ar putea produce ceva ce poate fi numit Reformă sau schimbare profundă. Nu afirm că nu ar fi nevoie, din contră sunt conștient că pneumatologia penticostală are nevoie de o împrospătare teologică, însă nu în urma a Minți deschise de V.Pustan. 

De ce?

În primul rând pentru că el este un pastor independent. 

Cel mai probabil va putea produce o reformă în biserica unde el slujește sau printre persoanele care îl ascultă, însă nicidecum „reformă penticostală” în sensul propriu al cuvantului, adică să producă schimbări la nivel de Cult. Fiind izolat, impactul acestor mesaje este redus dramatic. Persoanele care vizionează predicile online cu Pustan sunt de ordinul a 4,5 mii de inși, penticostalismul românesc are un numar de sute de mii. Acele câteva sute de mii nu pot fi schimbate printr-o simplă predică ținută pe internet. E nevoie de mult mai mult pntru a iniția o reformă!

În al doilea rând, intervenția în sine nu se ridică la nivelul unei predici care să poate produce o Reformă. 

Am ascultat cu mare atenție, fiecare idee și frază, și nu am găsit nici un comentator biblic cu greutate în ideile lui. Sunt mari nume în teologia contemporană care ar fi fost vitale unei astfel de intervenții, însă Pustan nu aduce nici un nume al teologiei penticostale. La un moment dat studiul s-a transformat într-o predică pustaniană, cu „biserici de tip Pecko” sau „biserici învățători”. Acele idei principale care de obicei, compun celebrele lui predici. Însă, pentru o reformă, din păcate este nevoie de mai mult. E nevoie de noțiuni teologice, studii solide, studii de caz, cuvinte grecești care schimbă ecuația unei idei sau doctrine. 

O simplă predică, bună ce-i drept dar doar o predică, nu va avea efectul scontat de pastor!

În al treilea rând, ideile subliniate de el nu sunt chiar atât de noi pentru penticostali! 

Sunt de mulți ani, pastori care au schimbat practica stăruinței după Duhul Sfânt interzicând repetarea unui singur cuvânt. De mulți ani se afirmă că practica transcedentală era specific păgână, iar aceasta a adus la schimbări mari în multe biserici. În plus ideea că botezul cu Duhul Sfânt nu este pentru mântuire ci pentru a fi martori, este una des accentuată în multe biserici penticostale.  Chiar Pustan, pe vremea când activa ca pastor în Cult, a predicat una din cele mai celebre predici „Penticostalul de care are nevoie Dumnezeu” în tabără la Tărcăița, după ce, ne povestea el la cursurile de facultate mai târziu, a văzut cum o femeie își punea mâinile peste tineri la rugăciune și îi punea să repete cuvinte în alte limbi. Mulți s-au întrors din acele tabere creștine cu severe probleme spirituale! Predica lui Pustan, a creat o undă de șoc printre studenții de la teologie, fiind pentru noi, o nouă perspectivă plină de curaj! 

Ceea ce vreau să specific este faptul că, deja printre penticostali se produce o schumbare. Lentă, dar se produce, de ani mulți!

Da, sunt multe care încă mai practică stăruințele clasice, au un spirit separatist etc, însă aceste schimbări se produc deja. Astfel, nu cred ca Pustan va produce o Reformă, ea este deja în curs de reformare!

În al patrulea rând, Pustan comite aceleași erori deși încearcă să le corecteze! 

Una din cele mai mari erori penticostale, comisă și de Pustan, este aceea ca am fondat o întreagă teologie pe o prepoziție grecească ( prepoziția „en” care se poate traduce cu în/cu sau de ) dând un înțeles total diferit, textului paulin. Astfel, după clasica interpretare, Pustan face diferența dintre a fi botezat cu Duhul Sfânt sau a fi botezat de Duhul Sfânt. 

Vechea dispensație a botezurilor, în care „mediul” în care suntem botezați este diferit de la un botez la altul, 1Cor.12:13 este diferit prin faptul ca prepoziția de, schimbă natura Celui care botează „am fost botezați de un singur Duh”, aici botezătorul fiind Duhul, iar mediul fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, Pustan evită ( intenționat sau nu, nu știu ) să afirme că pentru limba grecească prepoziția en nu era atât de importantă, având în vedere că pentru în/cu sau de, grecii foloseau un singur cuvânt, en! Astfel , cititorii textului paulin nu făceau mare diferență între sensul și ecuația schimbată de la în/cu sau de! Iar faptul ca în toate textele anterioare când se vorbește despre botezul Duhului, prepoziția en este tradusă cu Duhul Sfânt, mă întreb și eu precum Grudem, oare în textul din 1Cor.12:13 să nu fi fost aceeași idee, precum cele anterioare, din moment ce grecii nu prea făceau diferența între un en și alt en?! 

Chiar dacă asta schimbă ecuația radical pentru noi penticostalii, teologia paulină nu face prea mare distincție între convertire și botez în Duhul Sfânt. Astfel, pasajul din 1Cor.12:13 ar putea fi înțeles corect în lumina teologiei pauline, și anume că pentru apostol momentul convertirii este un moment în care un credincios este scufundat în Duhul regenerării spirituale, fiind echivalentul tuturor celorlalte experiențe trăite ulterior! Deși sunt pasaje biblice în teologia paulină, unde se face o diferență între convertire și Botezul în Duh, ( vezi Fapte.19:1-6/ Galateni 3:1-5) totuși în mod explicit, Pavel nu face această distincție! Astfel, deși își dorește o Reformă pentru penticostali, Pustan nu are resursele necesare pentru a o produce, repetând aceleași greșeli hermeneutice clasice, demult depășite. 

În concluzie.

Deși apreciez curajul cu care abordează unele vechi probleme, cert este că Pustan evită adevăratele probleme ce le ridică penticostalismul contemporan! Teologia penticostală, dominată de cea charismatică, devine o teologie tot mai globală. Marile minți teologice penticostale precum Grudem, Young, Macchia, Land, G.Fee, Pinnock etc, au adus transformări majore gândirii esențiale penticostale. Despre ei...nici un cuvânt!

Teologia elitistă, separatistă, sectară chiar, care predomină mediul teologic penticostal românesc, cu greu ar putea sta în fața noilor evoluții dogmatice penticostale globale. Astfel, m-aș fi așteptat de la Pustan, să dezbată temele actuale nouă, luând în discuție nume grele ale teologiei penticostale contemporane! Însă nu, evită, cel puțin până acum, să dezbată teologic o temă profund teologică. 

Pe un ton ironic, sarcastic, Pustan vorbește de posibilitatea de-a primi un duh demonic la stăruința după Duhul Sfânt, așa cum ar putea vorbi de degajat despre primirea unei oferte la Vodafone! Aspecte extrem de importante, necesită o pregătire și abordare pe măsură! 

Aceasta întârzie să apară, și totodată și presupusa Reformă dorită de el!