A susținut apostolul Pavel răpirea Bisericii înainte de Necazul cel Mare? Despre "argumentele pauline pre-tribulaționiste"!

Am promis că revin și iată-mă. 

Am revenit pentru a aborda un aspect important: care sunt argumentele apostolului Pavel ( de aici și "pauline", de la latinescul Paulus cum este numele lui, în italiană Paolo, și nu Pavl' slavon, rusesc, de unde derivă in română, Pavel ), în susținerea pre-tribulaționismului?! 

Apostolul abordează acest subiect și încă foarte detaliat. Amintește mereu despre el pentru că în gândirea lui, teologia nu are sens fără speranța Revenirii lui Hristos. Escatologia (gr. ἔσχατος — eshatos / eshaton= ultim, final, cel din urmă sau Studiul teologic a sfarârșitului istoriei umane ), în gândirea lui Pavel joacă un rol extrem de important. Întreaga activitate a lui și a Bisericii primare a fost catalizată de această speranță: mai puțin și vine Domnul! 

Însă, aici trebuie să luăm în calcul un argument general foarte important: argumentele pauline extrase din scrisorile lui nu sunt simbolice sau alegorice ci ele trebuiesc interpretate "literalmente" sau "ad litteram". 

La ce mă refer? 

Un exemplu! Când el ne spune că Domnul i s-a arătat pe drumul Damascului, el se referă la o experiență reală povestită de el pentru că a trăit-o în mod real. Nu e nimic simbolic sau alegoric! 

Când el ne spune că "în noaptea în care a fost vândut, Domnul a luat o pâine ..." Noi înțelegem că Cina cea de Taină a fost luată noaptea. Nu e simbolica noaptea aici ci este un adevăr interpretat ad litteram! 

Înțelegeți?! 

Argumentele lui sunt doctrinale, adică putem extrage învățătură din ele, pentru că ele reprezintă stâlpii învățăturii lui. Ceea ce spune corintienilor repetă și efesenilor sau colosenilor pentru că învățătura lui este general valabilă pentru toți...inclusiv noi! 

Ce ne învață apostolul despre Răpirea Bisericii?

 

El ridică problema aceasta în mai multe epistole, însă celor din Tesalonic le scrie detaliat pentru că acolo au avut loc niște interpretări eronate ( comise și de noi uneori ). 

Prima interpretate eronată din Tesalonic a fost aceea că frații de credință care au murit vor avea un destin veșnic diferit de cei rămași în viață și care vor prinde răpirea încă în viață! 

Apostolul le scrie în prima scrisoare câteva adevăruri escatologice de mare importanță doctrinală pentru noi. 

Sistematic, luate împreună printr'un fir logic, iată ce zice: 

"Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință 

                                                        despre cei ce au adormit, 

                                                                                        ca să nu vă întristați.." 4:13, 

Deci, se subînțelege că Biserica din Tesalonic suferea persecuții, unii deja muriseră, iar acum ei erau întristați pentru că murind, corpul lor e  în pământ ...ce va fi cu ei? 

Pavel le spune "Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, 

                         credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus 

                                                                                pe cei ce au adormit în El." 4:14

Ce le spune Pavel? Care este învățătura noastră de bază? Isus a înviat fizic din morți, deci El îi va învia cu aceeași putere, pe toți cei care acum "au adormit", dar se vor ”trezi” din somnul morții ca și cum nimic nu a fost până la venirea lui Hristos! Pentru apostol, moartea în Hristos este ca un somn din care ne trezim exact așa cum eram înainte de a trage un pui de ”somn”. 

Când se va întâmpla asta? 

Ne spune el "Căci Însuși Domnul, cu un strigăt....Se va coborî din cer.." 4:16 

Hristos Însuși va veni cu o manifestare puternică, strigăt și glasul de arhanghel, trâmbița lui Dumnezeu ( nu vi se pare foarte apocaliptic?! ) care va marca venirea Lui. 

Dar pentru cine? 

Că aici intervin jmecherasii teologici care sucesc argumentele biblice ca pe mațe?! Aici intervin cu întortocheri și natraprazlîcurile lor: ”diferența dintre Israel și Biserică, aici e vorba de Israel pentru că aici și acolo ..vezi că Biserica a fost răpită deja”...și fac din escatologice o ciorbă moldovenească ( 'adicî cu di tăti' in ea ). 

Le amestecă că nu mai înțelegi nimic...

Apostolul zice:

 "Apoi, noi....vom fi răpiți toți împreună...

                                                                   în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul 

                                                         în văzduh; 

                                                                            și astfel vom fi... cu Domnul" 4:17 

E vorba de răpirea Bisericii, fraților! E vorba de momentul în care Hristos va reveni pentru "noi", adică biserica lui Hristos din Tesalonic și de oriunde! Nu e vorba de Israel sau nu știu ce vremuri îmbârligate din perioada de dinainte a celor 7 ani profetici din Daniel. 

Ok! 

Începem puțin să ne dumerim ...dar când va fi?! 

                                                                    "Cât despre vremuri (khronos) și soroace (kairos)..."5:1 ( în greacă khronos= timp, ca interval; kairos= vreme, sau anotimp, sezon sau vreme stabilită )

Pe noi, cum și pe cei din Tesalonic, întrebarea asta ne excită mental, când?! Iar Pavel știe că în mintea unui simplu tesalonician cum dealtfel oricine, s-ar gândi "ok, dar când va fi ..?" 

Atenție! 

Aici intervine un argument care pentru pre-tribulaționism este acid sulfuric (sau Raid pentru muște). Apostolul NU zice ceea ce se predică cu vervă "nu știe nimeni, poate fi la noapte..poate fi mâine...în Necazul cel mare vom ști dar înainte nu ..." Și tot felul de bombe teologice!

Nu!

Apostolul nu zice nimic ...absolut nimic din balamucul (presupus) teologic de azi. Zero! 

El spune doar că nu ne este necesar să știm vremurile și semnele care prevestesc acest eveniment dar, dă totuși un indiciu: 

"Când vor zice: „Pace și liniște!”, 

                                              atunci o prăpădenie 

                                                                          neașteptată va veni peste ei.." 5:3

Deși evită să dea detalii care prevestesc acea zi ( când noi vom fi cu Domnul răpiți în văzduh), totuși el lasă un indiciu și ne spune: va fi o perioadă de pace. 

Nu știm exact dacă va fi globală sau mondială! 

Atenție! Pavel nu dă acest detaliu ...el vine conectat cu alte pasaje biblice ( și e ok ) dar aici ne spune doar atât! 

Se deduce, din moment ce va fi o venire apocaliptică și o "prăpădenie" adică o distrugere cumplită. Dacă "olethros"(în greacă), "prăpădenie" în traducerea Cornilescu, care înseamnă o "distrugere totală"/"distrugere îngrozitoare" este în contextul răpirii Bisericii, atunci pre-tribulaționismul are probleme serioase de interpretare ( nu vi se pare iarăși un vocabular apocaliptic ?!) 

Deci, ziua întâlnirii noastre cu Hristos va fi prevestită de momentul în care se va vorbi despre o pace (globală)! Iar ziua Revenirii Lui va fi marcată de o distrugere îngrozitoare a lumii actuale. 

Mai mult, ”Ziua Aceea” sau „Ziua Domnului” este indentificată aici cu răpirea Bisericii lui Hristos fără ca apostolul să amintească ceva de Israel...zero! Dacă această zi ar fi fost doar pentru Israel, nu credeți că Pavel ar fi specificat ceea ce „doctorii” tot ne spun „știți fraților, vă spun aceste aspecte dar oricum voi nu le veți prinde pentru că eu Pavel, sunt pre-tribulaționist...” Nimic! 

Hâmmm! Asta complică rău de tot ecuația pre-tribulaționismului?! 

Da! De ce? 

Pentru că apostolul nu ne aruncă într-o confuzie totală sau într-o stare de necunoștință totală, ci din contră ne dă câteva indicii tocmai ca să producă efectul așteptării în noi. 

Dacă prăpădenia este „neașteptată”, ca un hoț care dă lovitura fără nici o anticipare, pentru Biserică apostolul spune altceva. Ce? 

„Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, 

                                                                     pentru ca ziua aceea 

                                                                                       să vă prindă ca un hoț.”5:4.

Nu vi se pare exact contrariu la ceea ce susținem noi? Apostolul vrea ca Biserica să anticipeze ziua respectivă prin anumite semnale că „vine hoțul.” ( evident in sens simbolic). Se va vorbi de o pace (mondială?), într-o lume a războiului continuu, atunci e semnul Revenirii Lui. Fiți gata! Atât vă pot spune despre „vremi și soroace...Dacă prăpădenia sau distrugerea îngrozitoare vine pe neașteptate, pentru voi nu va fi așa. Voi veți ști că se apropie! Nu veți ști nicodată exact momentul, dar vă veți pregăti și va fi suficient!”, parcă asta vrea apostolul să zică!

Cert este că în contextul răpirii Bisericii, a întâlnirii din văzduh și a venirii a „Însuși” Domnului, a ceea ce noi defenim ca fiind Răpirea Bisericii când viii și morții vor fi transformați, nu este nici urmă de pre-tribulaționism. 

Argumentele doctrinale, cum le numește teologia sistematică, extrase din epistole, nu lasă loc de interpretări infantile. Toate artificiile teologice explozive sunt aprinse de texte scoase complet din contextul lor sau extrase din Apocalipsa, o carte simbolică greu de interpretat. Pe linia unei exegeze clare, a unui text care dezbate clar Revenirea lui Hristos, nu există nimic din pre-tribulaționism sau alte idei ce au la bază tribulația omenirii din vremea sfârșitului. 

Însuși tribulaționismul este o idee neclară, extrasă din Apocalipsa, și transformat într-o doctrină șubredă. 

Câțiva ani mai târziu, apostolul mai scrie o scrisoare creștinilor din Tesalonic, acolo unde abordează mai profund aspectul Revenirii lui Hristos pe fondul unor greșeli de interpretare.

Revin ...