Pavel și răpirea Bisericii. Cât de ”pre-tribulaționist” era apostolul?

Iată-mă din nou cu meditațiile mele eshatologice ca reacție la bazaconiile și nataprazlîcurile care se scriu sau se vorbesc tot mai mult în mediul online. 

Unde rămăseserăm? 

La prima scrisoare a apostolului Pavel către creștinii (putini la număr) din Tesalonic. El le răspunde la o dilema apocaliptică, însă nu rezolvă nici pe departe frământările teologice din acest oraș grecesc. 

Astfel, apare cea de-a doua scriosoare către Tesaloniceni. 

Câteva luni mai târziu, sau ani, el mai scrie o scrisoare ( de altfel, printre primele scrisori pauline, care apăreau la începutul  anilor 50) în care la fel, este nevoit să răspundă altor provocări escatologice: a revenit Isus? A fost Răpirea și noi suntem un fel de "Left behind"? Sau am înțeles noi greșit, e vorba de o revenire simbolică și nu apocaliptică iminentă a lui Hristos? 

În fine, creștinii din Tesalonic erau extrem de pasionați de detaliile sfârșitului omenirii iar pentru asta, noi cei de acum, le suntem mulțumitori, pentru că dilemele lor au născut argumentele pauline cu privire la escatologia creștină. 

Deci, câteva luni mai târziu, Pavel se simte nevoit să deschidă subiectul Revenirii lui Hristos. 

De ce? 

O scrisoare scrisă de un individ anonim, dar semnată în numele apostolului, a apărut în Biserică. (scrisorile anonime erau o practică destul de des întâlnită în vremea antică, nu doar în biserică ci și în general oamenii obișnuiau să scrie în numele unei mari personalități pentru a avea diferite beneficii ). 

”și să nu vă tulburați...nici de vreo epistolă (scrisoare) ca venind de la noi, 

                                         ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar.” 2Tes.2:2

Și ce scria? 

Că Isus a revenit! Pe bune?! Și cu ei cum rămâne? Adică în ce sens a revenit? 

În sensul că venirea Lui nu ar fi un eveniment apocaliptic final ci în realitate a fost deja, în misiunea Lui de 33 de ani..sau, o altă interpretare ar fi că, a revenit dar nu s-au întâmplat nimic din chestii apocaliptice. 

Scrisoarea anonimă a creat un haos în Biserică. Fie o interpretare liberală ( grecii aveau probleme legate de învierea fizică a unui om, fiind tributari filozofiei grecești care vedea în corp ceva inferior, dezgustător, în ideea de „putrezire”) fie una extremistă a Revenirii lui Hristos, realitatea era că în Tesalonic creștinii credeau că Isus s-a reîntors...fără ca nimic apocaliptic, învierea din morți, transformarea trupurilor etc, să se întâmple. 

Iar Pavel ia atitudine!

Majoritatea fac cumplita greșeală hermeneutică să sară peste capitolul 1 din 2Tesaloniceni și țuști, sar în capitolul 2 acolo unde apostolul pune cărțile pe față. Însă, capitolul 1 este introductiv, iar introducerea este fundamentală în înțelegerea unui text ( în special paulin, extrem de ordonat în idei ). 

Apostolul abordează aspectul persecuției din Tesalonic. 

Creștinii erau persecutați iar mulți dintre ei, cu siguranță, sufereau în credință. Domnul a promis că va reveni în curând, de ce nu vine?! Sa fi fost revenirea Lui și noi am pierdut momentul? Sau să fi interpretat noi greșit Revenirea Lui, să fie una simbolică, spirituală și nu una fizică, cum ne predica apostolul?! ( cam așa erau convulsiile spirituale ale credincioșilor din Tesalonic )

Ne putem imagina simplu, agonia spirituală prin care trecea micuța biserică.

Iar apostolul deschide subiectul persecuției lor: 

"De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu 

                                              pentru statornicia și credința voastră*

                                                    în toate prigonirile și necazurile pe care le suferiți." 1:4

*(notează bine ”credința” pentru ca în logica paulină din acest text va juca un rol cheie)

Care este teologia paulină cu privire la suferința lor? 

Suferința este testul vredniciei voastre! Adică? 

Atunci când suferi pentru Împărăția lui Dumnezeu însemnă că ți-o dorești cu adevărat și pentru că reziști in fața persecuție și necazului, însemnă că viața ta este mai puțin importantă decât Cerul care te așteaptă. Ori asta te învrednicește cu adevăr pentru Dumnezeu: este dovada reală că El devine mai important decât comoditatea, confortul și siguranța ce toți ne-o dorim. 

"..întrucât veți fi găsiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și suferiți." 1:5 

Însă, escatologia paulină incepe să dezvolte încetul cu încetul tot adevărul cu privire la sfârșit. 

Apostolul abordează și reversul monedei: ce se va întâmpla cu aceia care ne persecută? Noi vom primi mângâiere, dar ei? 

Aici apostolul aduce în temă un subiect extrem de delicat și cam de aici încep să se împartă opiniile noastre! 

Hristos va veni cu îngerii puterii Lui și într-o flacăra de foc, va pedepsi o lume întreagă, care va nega mesajul credinței în El. 

"la descoperirea Domnului Isus din cer, 

                                                                   cu îngerii puterii Lui, 

                                                                                         într-o flacără de foc, 

                                                ca să pedepsească pe cei ce...

                                 nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos." 1:7,8

Însă, ceea ce pare șocant este faptul că apostolul nu face nici o distincție între venirea Lui Hristos pentru Biserică și lumea care va fi pedepsită!  "și să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer.." 

Acum, deși nu e un argument solid, dar lăsați-ma sa speculez puțin pe marginea acestui subiect. Dacă în concepția paulină ar fi fost o diferență între Biserică și Israel, între Răpire și Necaz, oare nu era momentul să facă această diferență acum? Însă ea nu apare deloc...cel puțin nu în gândirea lui! 

Manifestarea puterii lui Hristos în ziua descoperii Lui, aici unde apare "ziua aceea", o expresie paulină care face referire la ziua specială a sfârșitului omenirii...toate apar în acest context, dar fără nici cea mai vagă idee de pre-tribulaționism. 

În acest context apare "pierzarea veșnică" (condamnarea eterna) și "ziua aceea"...toate expresii apocaliptice. Va 9,10 

Pavel pune totul în același eveniment cataclismic, când Hristos va fi descoperit într-o flacăra de foc! 

Și prima scrisoare cap.5:4, fie 2Tim.1:12,18 sau 4:8 acest ”en ekeinos hemera” sau „ziua aceea” este o expresie pur paulină, folosită în puține contexte fâcând referire directă la Venirea Domnului, viitoare. Apostolul nu amintește nimic, absolut nimic, despre o diferență între Venirea Domnului doar pentru credincioși sau doar pentru evrei. Toate aceste interpretări au apărut mult mai tâtziu pentru a justifica dispensaționalismul radical și diferența radicală dintre destinul Bisericii diferit de cel al Israelului. 

Acum, știu care  sunt clișeele pre-tribulaționiste: știi, aici e vorba de Israel. Este o diferență între Biserică și Israel! Biserica nu va mai fi. ..și uite așa le sucim cum ne place nouă. 

Însă textul e clar! Hermeneutica sănătoasă  nu umblă cu salturi de cangur din texte în texte și din cărți în cărți, puțin de aici și puțin de acolo, și facem un borș din ele. Nu! 

O analiză exegetică atentă, te face se înțelegi că aici e vorba și de Biserică nu DOAR despre Israel!

"când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare izvorâtă din credință,

 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi și voi, în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos."

Momentul culminant va fi când El va fi proslăvit in toți aceia care au crezut în El. Ne vom uita cu uimire sfântă spre acel moment și vom ști că e tot ce am așteptat până atunci. Dar trebuie să avem lucrările credinței în noi ca să fim găsiți vrednici de El. 

Iată ideea pur paulină! 

"Voi ați crezut..." Deci Hrisros va fi proslăvit în voi, atunci când va veni! Da, dar totodată, o lume întreagă va ajunge la ”pierzare veșnică” în același eveniment apocaliptic al Revenirii Lui. Aceea care vă întristează prin necredința lor, vor avea o condamnare eternă iar voi pentru că ați crezut, veți fi proslăviți (glorificare) în El.

Astfel, analizând atent acest capitol introductiv, realizezi că apostolul abordează subiectul Răpirii sau al Venirii Lui, destul de mult. Cu toate acestea, nu găsim nimic la el din clișeele noastre pre-tribulaționiste! 

Zero. 

Mai mult, după o exegeză atentă, realizezi că de fapt, va fi un eveniment unic: și pentru cei care au crezut și pentru restul lumii. Pavel nu face nici o distincție între Răpire și "ziua aceea", sau între Adventul lui Hristos și "pedeapsa veșnică". Toate par a fi în momentul când Hristos va reveni! Învățătura lui nu este prinsă în întortocheri de genul celor amintite deja: există o diferență între "ziua aceea" și "Răpirea bisericii", una e pentru Israel iar cealaltă pentru mileniu..nu!

Ce ușurare să îți redefinești escatologia după scrierile pauline! Ce simplă este escatologia lui și cât de credibilă! Cât de reală!

Ascultând escatologia pre-tribulaționista mi se pare atât de împovărător să cred niște teorii parcă copilărești. Un Left Behind cu scenografia demodată, ușor de depistat trucurile și efectele speciale...acele teorii care au devenit atât de împopoțonate și de înnodate, încât cred că și lor le este greu să mai creadă în absurditățile care le susțin. ”Biserica va fi răpită înainte de Necaz, dar se va întoarce la Armaghedon. Dar în perioada celor 7 ani de Necaz, vor fi 144 mii de credincioși care vor propovovădui și mulți evrei se vor întoarce la Domnul. Ilie și Enoh vor coborâ din Cer pentru gusta moartea. Biserica întoarsă ”de la nuntă” va rămâne aici 1000 de ani și după satan va fi dezlegat, iar după aceea va fi judecta finală de la Tronul Alb....man that's so difficult to believe! 

Oare nu ar fi mai bine să ne redefinim escatologia după scrierile apostolice și apoi să mergem în texte apocaliptice pentru a da sens imaginilor simbolice? De ce suntem atât de superficiali? Cu toții știm ca Duhul lui Dumnezeu este a Treia Persoană din Sfânta Treime, însă Apocalipsa ne zice că sunt 7 Duhuri ale lui Dumnezeu. Aaa...acolo realizăm că este o cifră simbolică, reprezentând desăvârșirea prezenței Tatălui prin Duhul, cifra 7, însă interpretăm literal cei 144 de mii sau cele 7 peceți! Acolo domle' nu este simbolic! Nu zău...

Toate teoriile pre-tribulaționiste s-au format prin inginerie africană. Adică? O piesă de aici, o piesă de acolo, și asamblate toate împreună, facem o mașină. Un text luat din Matei, cu unul din Apocalipsa, cu altul din Isaia și uite așa am creat o teologie care justifică ideea răpirii înainte de Necaz! La fel ca "doctorul" din Conferința despre care v-am vorbit anterior, a susținut o conferință întreagă pe "argumentele pauline pentru pre-tribulaționism" însă fratele nostru a citit doar din Isaia și Apocalipsa, pasaje complet decontextualizate și concluziile cele mai copilărești. 

Însă atunci când afli că apostolul a abordat tema răpirii în detaliu, te pui cu seriozitate și analizezi cu atenție fiecare idee, decliare, verb, comparație, complement etc..atunci descoperi că în gândirea lui titanică nu este loc de astfel de copilării. El abordează subiectul la modul cel mai real posibil. Și o astfel de abordare devine extrem de credibilă...da, cred în răpire, cred că va veni sfârșitul, cred că va fi un personaj misterios ce va fi anticristic, va domina lumea dar va distrus de Însuși Domnul care va reveni...iată ce spune Pavel și iată ce conclud și eu, cu cea mai reală și simplă escatologie...restul sunt inginerie africană...

 

revin cu capitolul 2....