Evanghelizarea din Penitenciar și sprijinul acordat românilor abandonați. Dumnezeu mișcă inimile lor!

Am evitat să scriu aceste rânduri din mai multe motive. 

În primul rând pentru că nu am avut timpul necesar, fiind prins cu multe responsabilități. Păstorirea bisericii locale, programul din penitenciar, familia, locul de muncă..toate împreună, aglomerează atât de mult viața mea încât îmi este imposibil uneori să scriu și câteva rânduri. 

În al doilea rând pentru că am vrut sa testez puțin terenul, să văd în ce direcție o va lua această situație. Comportamentul unui deținut, spus în general, este unul greu de definit. Mai ales când știe că mai are de executat încă 23 de ani! Sunt zile când coboară la întâlnire și sunt zile când nu coboară...sunt zile când are o altă ocupție (curs formativ sau loc de muncă în penitenciar etc) și sunt zile când sala unde ne adunăm e plină de ei. Până să exprim o idee clară necesită puțin timp!

Așa cum am specificat deja, luna Februarie a venit cu o mare victorie pentru biserica Ekklesia, am primit aprobarea de-a începe un program de ajutorare a românilor deținuți și totodată să le vestim Evanghelia. După luni de așteptare, am fost acceptați! 

În fiecare Miercuri suntem prezenți în interiorul Penitenciarelor ( fiind două ) pentru a da curs acestui program important. 

În ce constă mai exact acest program? 

În ideea de-a fi mai aproape de românii închiși pentru a încerca să le venim în ajutor cu absolut tot ce au nevoie: haine, cărți, consiliere spirituală, predicarea Evangheliei etc

Majoritatea dintre ei au cerut Biblii, neavând nevoie de mai  nimic...încă! Nevoia cea mai mare a omului după gratii rămâne Biblia! Astfel, prin acest program încercăm să ne apropiem de ei, să-i ascultăm, să-i ajutăm și mai mult, să le ducem Cuvântul lui Dumnezeu!

De unde pleacă ideea acestui program? 

De mai mulți ani nutream acest vis și anume acela de-a vesti Evanghelia în închisoare, însă au fost câțiva factori care m-au determinat în ultimul timp:

     a. Vizita făcută în Decembrie 2019 într-un penitenciar de femei din Ploiești. Am colindat, am predicat Evanghelia iar impactul ce l-a avut asupra mea a fost profund. A fost pentru prima dată când am decis că va trebui și noi să începem în Italia un astfel de program!

     b. O mini-vacanță făcută la Bergamo în vara lui 2023, la întoarcere pe mașină discutând cu soția despre românii din diaspora etc, îmi zice „sunt foarte mulți români deținuți în Italia, dacă vrei să faci ceva cu adevărat pentru ei atunci ar trebuie să te gândești la modul cel mai serios să intri.” Acele cuvinte s-au lipit de sufletul meu și din acea zi până când am primit aprobarea nu am dat înapoi nici o clipă. Am știut că vom intra pentru că am simțit ca un fel de călăuzire interioară, ca o voce care îmi confirma ceva important. 

În ce fază suntem acum? 

Încă în faza de început. Încă nu știu toți românii despre noi, și nici nu sunt informați. Cadrele care se ocupă de ei au avizat în scris despre noi, însă sunt mulți români care nu știu limba italiană și un aviz pus sus pe perete nu reprezintă nimic. 

Astfel, avem nevoie de multă răbdare pentru a da timp ca vestea să se ducă din celulă in celulă. 

Nu doar românii sunt interesați de programul nostru ci și italieni sau spanioli. Un italian ”sinti” ( echivalentul unui rrom pentru noi) a fost extrem de interesat să venă și să asculte Evanghelia cum de altfel și un ecuadorian, evanghelic, cu care am și făcut o rugăciune și mi-a cerut să facem studii biblice. Totul se împinge în direcții neprevăzute, însă în toate am văzut cum Dumnezeu atinge inimile lor. 

Ce au făcut românii de sunt închiși? 

Începând de la furturi și sfârșind cu crime grave, de la cele mai mici abateri la cele mai grave crime, românii sunt în număr destul de mare. Deși aici subliniez că marocanii și negrii ( nigerieni etc ) sunt majoritari. 

Mă surprinde numărul mic de rromi, având în vedere stereotipurile ce le avem față de ei, fiind șocat de numărul de ieșeni, vasluieni care îngroașă rândurile în pușcărie! De altfel este surprinzător faptul că deși unii români sunt închiși pentru abateri grave, ei se consideră ortodocși și nu vor să aibă nimic de-a face cu sectele! Ironic...

Care sunt problemele cu care se confruntă românii deținuți în diaspora? 

Abandonul. Depresia. Anxietatea. Droguri. Solitudinea. Nici o legătură cu familia sau prietenii. Necunoașterea limbii italiene. Dezinteres. 

Toate împreună sunt problemele cu care se confruntă românul închis aici. Au nevoie de haine, papuci, bani...până și un calendar să știe când sunt sărbătorile ( cum îmi zicea un român recent ) sau un cozonac de Paște. 

Care este situația cea mai grea cu care vă confruntați, i-am întrebat recent pe câțiva adunați. „Tot ce trece prin mintea noastră...acolo este cel mai greu.” imi zicea un ieșean de-al meu. Luptele interioare, gânduri de depresie, sentimentul de vinovăție, lipsa familiei, dorul după copii, căința și dorința de îndreptare...toate aduc românul, și nu doar, într-o agonie sufletească greu de cântărit. 

Vedem rezultate pozitive?

Da! Hotărât, da! 

Un tânăr din București va primi o Biblie și mi-a spus hotărât că vrea să ia botezul. Un ieșean abea așteaptă să se întoarcă acasă pentru că fetițele lui deja merg într-o biserică penticostală iar odată ieșit vrea să aprofundeze tot mai mult calea pocăinței. Un ecuadorian mi-a cerut să facem studiu biblic și vrea să invite pe cât mai mulți. 

Efectul prezenței noastre ca biserică nu se vede doar în cât de interesați sunt românii pentru Evanghelie ci și prin simplul fapt că au cu cine să își verse sufletul știind că este cineva care îi ascultă. 

Să predici din Isaia 53 într-o cameră plină de români deținuți, impactul e cu totul altfel. Iți este greu să te mai duci într-o biserică să predici unor plictisiți, mofturoși, capricioși, pretențioși...când în penitenciar doar citirea unor texte biblice vin absorbite în totalitate de ei! 

O direcție sigură!

Sunt peste patru români care ar putea ieși din Penitenciar cu arest la domiciliu dacă ar fi cineva care i-ar primi în casă. Ar avea posibilitatea reintegrării în societate, loc de muncă, familia mai aproape. Însă nefiind nimeni disponibil să le închirieze un apartament, italienii sunt foarte reticenți la acest capitol, atunci le este imposibil să iasă din acel iad. 

Astfel programul nostru se extinde încercând să acopere nu doar spațiul ”închis” al deținutului ci și pe cel ”deschis”, adică să găsim posibilitatea închirierii unor apartamente pentru ei. Lucru imposibil nouă, dar posibil la Dumnezeu! Dacă noi găsim un domiciliu pentru ei, ei pot ieși prin arest la domiciliu însă având posibilitatea să muncească și, Doamne ajută, să vină la Biserică...sau mai bine spus la Hristos!

Direcția sigură este aceea că ei au nevoie de siguranța că după ce vor ieși, vor fi ajutați să se reintegreze...ceea ce nu este ușor deloc pentru un fost pușcăriaș! Iar noi ca biserică, ca asociație, vrem să-i ajutăm să se reintegreze. 

În fine 

Apostolul ne cere insistent să ne aducem ”aminte de cei ce sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei; de cei chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup.” Evrei13:3

Sunt oameni care în spatele gratiilor devin mai răi. 

Sunt oameni care în spatele gratiilor devin mai buni sau cel puțin își doresc o îndreptare. Sunt oameni care se roagă pentru un semn divin și speră să vină cineva să le asculte păsul. ”Nu am mai văzut nici un preot de ani de zile” sau ”am cerut o Biblie preotului și mi-a refuzat.” „Ce domle' suntem magazie de Biblii?” a fost răspunsul preotului spre dezamăgirea românului. 

Da, Ekklesia Novi Ligure este și va fi o magazie de Biblii pentru acești români. Am primit aprobarea să le ducem și le vom duce cât mai multe. De ce? Însăși programul început în Penitenciar a început cu un discurs în fața unei mici comisii unde le-am spus că Biblia poate transforma vieți, iar doamna doctor a acceptat programul.

 

Nu mi-e rușine cu Evanghelia lui Hristos!

Am văzut interlopi transformați de puterea lui Dumnezeu iar acum sunt membrii în bisericile noastre. Au fost și ei în Alessandria închiși pentru fapte grave, dar acum sunt iertați și transfromați. De ce sau mai degrabă, de cine? Dacă nu de Biblia pentru care mă lupt să o pun în mâinile fiecărui deținut român! Cât timp Evanghelia scoate un bețiv din birt, cât timp dezintoxică un drogat, schimbă un interlop, vindecă un suflet distrus de depresie și vinivăție, atunci nu imi va fi niciodată rușine cu Ea pentru ca este ”puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.”

”Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi... în temniță și am venit pe la Tine?’Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” Matei 25:37-40