Opriți asemenea erezii, pentru Numele lui Dumnezeu!

Iată partea întunecată a teologiei de azi...un arminianism dus la extremă, dus în puncte inimaginabile!

O erezie ce pune omul în centrul teologiei, omul cu capacitatea lui de-a alege, omul "eroul" lui însuși, omul ce poate transforma o viață și chiar o națiune.

Omul Suveran, suveran pe deciziile lui, pe soarta lui sau a națiunii. Suveran că până și Dumnezeu crede în el, Isus crede în el...toți cred în el! Iată cheia succesului, iată calea spre victorie: să crezi în tine, să rupi lanțurile, să te ridici, pentru că și Dumnezeu crede în tine, omul Suveran!

În fond "totul depinde de tine...Dumenzeu a pus în tine o putere de transformare" cum zice el!

Dacă ar auzi fericitul Augustin această învățătură ar vedea în el o reînviere din morți a lui Pelagius. Un Arminius dezvoltat...dezvoltat în sensul rău, medical vorbind, un fel de cancer în metastază!

Atât teologia antică cât și cea protestantă, se dezice de asemenea aberații. Protestantismul luteran sau reformat, s-ar șterge de asemenea erezie așa cum ne ștergem noi papucii atunci când călcăm din greșeală pe stradă  în excremente de câine. Inadmisibil! Deplorabil!

Aceste tendințe de americanizare a teologiei noastre, sunt demult un demon ce dă târcoale. Hans Klein ne avertiza la cursuri că "Lauda și inchinarea" sunt tendințe americane de superioritate și care mai exact ar trebui redefinită doar ca închinare plină de reverență în fața lui Dumnezeu!

Astfel de tendințe au dus la extreme grotești, ce caută măreția în om, eroul în interiorul omului și nu in Dumnezeu.

Pozitivismul de tip Joel Osteen, ce caută măreția omului interior, pune accentul pe succesul ce-l poate dobândi omul prin sine  însuși, fiind un Super-man, cu capacități interioare fantastice de schimbare. Toate acestea sunt americanisme ieftine, dar valoroase pentru ei cât timp le întreține viu imperialismul dominant și sfrutant.

Teologia protestantă, ce ne definește pe noi ca mișcare creștină, vorbește de păcatul originar! Noi oamenii suntem decăzuți moral, născându-ne în păcat, fiind privați de slava lui Dumnezeu!

Slava lui Dumnezeu ce era în om, prin creație, a fost pierdută prin căderea în păcat și coruperea  naturii umane...depravarea omului interior a născut oameni morți în păcatele și greșelile lor! Unde este eroul din mine? Puterea fantastică din mine, despre care vorbește acest predicator ?

Efesi 2:1-5 ne pictează pe noi ca fiind morți în păcat!

Oare acest predicator a citit vreodată Romani 1-3 despre decăderea umanității și a faptului că toți suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu???

Și ce scoate în evidență mai mult starea noastră păcătoasă dacă nu harul lui Dumnezeu? Da! Iata ce strălucește mai mult decât orice in mântuirea noastră: am fost înviați la o viață în Hristos, am fost descătușați de sub o lume demonică și plină de păcate, transformați, regenerați, umpluți de Duhul ...doar prin har! Prin lucrarea interioară produsă de Duhul, pentru glorificarea Fiului...iar toate acestea nu pentru că noi am fi contribuit cu ceva ci pentru că Domnul ne-a dat acest har ca să iasă in evidență "dragostea harului Său".

Iată învățătura noastră creștină! Iată teologia protestantă ce a schimbat lumea in ultimii 500 de ani: Sola Scriptura, Sola Grazia, Sola Fede.  Mântuirea umană stă numai și numai prin credință, revărsată în noi ca dar, numai și numai prin har! Incapacitatea umană de mântuire scoate în relief dragostea plină de har a Celui ce ne-a mântuit!

Ceea ce predică acest predicator este o formă de încurajare, de ridicare a moralului sus, de a sădi încredere în om ca astfel, cu positivism, să se schimbe!

Cum ai putea ajuta un om să se ridice pe sine privind spre sine, când sinele este cel care l-a distrus? Dacă vrei să ridici un om, scoate-l dincolo de hotarele sinelui, și spune-i că există Cineva ce îl poate învia din morți!

Rămân cu o dilemă enormă după ce-l ascult pe acest predicator și anume: dacă în mine este puterea de transformare, până acolo că pot să transform o țară, la ce mai am nevoie de Isus? Dacă în mine este "eroul" ce poate rupe lanțurile la ce mai am nevoie de Isus? 

La urmă ne îndeamnă să îi cerem putere de transformare lui Isus. Dilema este, de ce să am nevoie de Isus din moment ce tot el susține,  ca această putere a fost pusă în mine? Dacă totul depinde de mine...în acest caz, eu sunt suveran. La ce mai am nevoie de Isus?

Opriți asemenea erezii, pentru Numele lui Dumnezeu! 

Ps. Aici găsiți linkul la video-ul original! 

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=970840263056631&id=201030826704249