Legământul de la Lausanne din 1974, cele 15 articole

 

******

INTRODUCERE

Noi, membri ai Bisericii lui Isus Hristos, din peste 150 de națiuni, participanți la Congresul Internațional de Evanghelizare Mondială de la Lausanne, Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru marea Sa mântuire și ne bucurăm de părtășia pe care ne-a dat-o cu sine și unii cu alții. Suntem profund mișcați de ceea ce face Dumnezeu în zilele noastre, mutați la pocăință de eșecurile noastre și provocați de sarcina neterminată a evanghelizării. Credem că Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu pentru întreaga lume și suntem hotărâți prin harul Său să ascultăm de misiunea lui Hristos de a o proclama întregii omeniri și de a face ucenici din fiecare națiune. Prin urmare, dorim să ne afirmăm credința și hotărârea și să facem public legământul nostru.

1. SCOPUL LUI DUMNEZEU

Ne afirmăm credința în Singurul Dumnezeu veșnic, Creatorul și Domnul lumii, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care guvernează toate lucrurile după scopul voinței Sale. El a chemat din lume un popor pentru sine și și-a trimis poporul înapoi în lume pentru a fi slujitorii și martorii Săi, pentru extinderea împărăției sale, zidirea trupului lui Hristos și slava numelui Său. Mărturisim cu rușine că ne-am negat adesea chemarea și am eșuat în misiunea noastră, conformându-ne lumii sau retrăgându-ne din ea. Cu toate acestea, ne bucurăm că, chiar dacă este purtată de "vase de lut", Evanghelia este încă o comoară prețioasă. În sarcina de a face cunoscută această comoară în puterea Duhului Sfânt, dorim o rededicare.

(Isaia 40:28; Matei 28:19; Efeseni 1:11; Fapte 15:14; Ioan 17:6,18; Efeseni 4:12; 1 Corinteni 5:10; Romani 12:2; 2 Corinteni 4:7)

2. AUTORITATEA ŞI PUTEREA BIBLII

Afirmăm inspirația divină, veridicitatea și autoritatea Scripturilor Vechiului și Noului Testament în întregime, ca singurul cuvânt scris al lui Dumnezeu, fără greșeală în tot ceea ce afirmă, și singura regulă infailibilă a credinței și practicii. De asemenea, afirmăm puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a-și îndeplini scopul de mântuire. Mesajul Bibliei se adresează tuturor bărbaților și femeilor. Căci revelația lui Dumnezeu în Hristos și în Scriptură este neschimbată. Prin ea Duhul Sfânt vorbește și astăzi. El luminează mințile poporului lui Dumnezeu din fiecare cultură pentru a-i percepe proaspăt adevărul prin proprii lor ochi și astfel dezvăluie întregii Biserici tot mai mult din înțelepciunea multicoloră a lui Dumnezeu.

(2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:21; Ioan 10:35; Isaia 55:11; 1 Corinteni 1:21; Romani 1:16, Matei 5:17,18; Iuda 3; Efeseni 1:17,18 ; 3:10,18)

3. UNICITATEA ȘI UNIVERSALITATEA LUI HRISTOS

Afirmăm că există un singur Mântuitor și o singură Evanghelie, deși există o mare diversitate de abordări evanghelistice. Recunoaștem că fiecare are o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu prin revelația Sa generală în natură. Dar negăm că acest lucru poate salva, pentru că oamenii suprimă adevărul prin nedreptatea lor. De asemenea, respingem ca derogatoriu față de Hristos și Evanghelie orice fel de sincretism și dialog care implică faptul că Hristos vorbește în mod egal prin toate religiile și ideologiile. Isus Hristos, fiind El Însuși singurul Dumnezeu-Om, care S-a dat pe Sine însuși ca singura răscumpărare pentru păcătoși, este singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Nu există alt nume prin care să fim mântuiți. Toți bărbații și femeile pier din cauza păcatului, dar Dumnezeu îi iubește pe toți, nu dorind ca vreunul să piară, ci toți să se pocăiască. Cu toate acestea, cei care îl resping pe Hristos resping bucuria mântuirii și se condamnă la separarea veșnică de Dumnezeu. A proclama pe Isus ca „Mântuitorul lumii” nu înseamnă a afirma că toți oamenii sunt fie mântuiți automat, fie în cele din urmă, și cu atât mai puțin a afirma că toate religiile oferă mântuirea în Hristos. Cu atât mai puţin să afirmăm că toate religiile oferă mântuirea în Hristos. Mai degrabă, afirmația este să proclamăm dragostea lui Dumnezeu pentru o lume a păcătoșilor și să-i invităm pe toți să-i răspundă ca Mântuitor și Domn în angajamentul personal din toată inima, cu pocăință și credință. Isus Hristos a fost înălțat mai presus de orice alt nume; tânjim după ziua când fiecare genunchi se va pleca înaintea Lui și fiecare limbă îl va mărturisi ca Domn. 

(Galateni 1:6-9; Romani 1:18-32; 1 Timotei 2:5,6; Fapte 4:12; Ioan 3:16-19; 2 Petru 3:9; 2 Tesaloniceni 1:7-9; Ioan 4:42; Matei 11:28; Efeseni 1:20,21; Filipeni 2:9-11)

4. NATURA EVANGHELIZĂRII

A evangheliza înseamnă a răspândi vestea bună că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre și a înviat din morți conform Scripturilor și că, în calitate de Domn și Împărat, El oferă acum iertarea păcatelor și darurile eliberatoare ale Duhului, tuturor care se pocăiesc și cred. Prezența noastră creștină în lume este indispensabilă evanghelizării, la fel și acel tip de dialog al cărui scop este să asculte cu sensibilitate pentru a înțelege. Dar evanghelizarea în sine este proclamarea lui Hristos, istoric, biblic, ca Mântuitor și Domn, cu scopul de a-i convinge pe oameni să vină personal la El și astfel să se împace cu Dumnezeu. Când lansăm invitația la Evanghelie, nu avem libertatea de a ascunde costul uceniciei. Isus îi cheamă în continuare pe toți cei care l-ar urma să se lepede de ei înșiși, să-și ia crucea și să se identifice cu noua Sa comunitate.

(1 Corinteni 15:3,4; Fapte 2:32-39; Ioan 20:21; 1 Corinteni 1:23; 2 Corinteni 4:5; 5:11,20; Luca 14:25-33; Marcu 8:34 ; Fapte 2:40,47; Marcu 10:43-45)

5. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CREŞTINĂ

Afirmăm că Dumnezeu este atât Creatorul, cât și Judecătorul tuturor oamenilor. Prin urmare, ar trebui să împărtășim preocuparea Lui pentru dreptate și reconciliere în întreaga societate umană și pentru eliberarea bărbaților și femeilor de orice fel de opresiune. Deoarece bărbații și femeile sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu, fiecare persoană, indiferent de rasă, religie, culoare, cultură, clasă, sex sau vârstă, are o demnitate intrinsecă din cauza căreia trebuie respectată și slujită, nu exploatată. Și aici ne exprimăm pocăință atât pentru neglijența noastră, cât și pentru că am considerat uneori evanghelizarea și preocuparea socială ca fiind excluse reciproc. Deși reconcilierea cu alți oameni nu este reconciliere cu Dumnezeu, nici evanghelizarea acțiunii sociale, nici eliberarea politică nu este mântuire, totuși afirmăm că evanghelizarea și implicarea socio-politică sunt ambele parte din datoria noastră creștină. Căci ambele sunt expresii necesare ale doctrinelor noastre despre Dumnezeu și despre om, dragostea noastră pentru aproapele nostru și ascultarea noastră față de Isus Hristos. Mesajul mântuirii implică și un mesaj de judecată asupra oricărei forme de înstrăinare, oprimare și discriminare și nu ar trebui să ne fie frică să denunțăm răul și nedreptatea oriunde există. Când oamenii Îl primesc pe Hristos, ei sunt născuți din nou în împărăția Lui și trebuie să caute nu numai să arate, ci și să răspândească neprihănirea ei în mijlocul unei lumi nedrepte. Mântuirea pe care o pretindem ar trebui să ne transforme în totalitatea responsabilităților noastre personale și sociale. Credința fără fapte este moartă. 

(Fapte 17:26,31; Geneza 18:25; Isaia 1:17; Psalmul 45:7; Geneza 1:26,27; Iacov 3:9; Leviticul 19:18; Luca 6:27,35; Iacov 2: 14-26; Ioan 3:3,5; Matei 5:20; 6:33; 2 Corinteni 3:18; Iacov 2:20)

6. BISERICA SI EVANGHELIZAREA

Afirmăm că Hristos își trimite poporul răscumpărat în lume, așa cum l-a trimis Tatăl, și că aceasta necesită o pătrundere similară profundă și costisitoare a lumii. Trebuie să ieșim din ghetourile noastre ecleziastice și să pătrundem în societatea necreștină. În misiunea Bisericii de slujire sacrificială, evanghelizarea este primordială. Evanghelizarea lumii cere ca întreaga Biserică să ducă întreaga Evanghelie în întreaga lume. Biserica se află în centrul scopului cosmic al lui Dumnezeu și este mijlocul lui de a răspândi Evanghelia. Dar o biserică care propovăduiește crucea trebuie să fie ea însăși marcată de cruce. Devine o piatră de poticnire pentru evanghelizare atunci când trădează Evanghelia sau îi lipsește o credință vie în Dumnezeu, o dragoste autentică pentru oameni sau o onestitate scrupuloasă în toate lucrurile, inclusiv în promovare și finanțare.

(Ioan 17:18; 20:21; Matei 28:19,20; Fapte 1:8; 20:27; Efeseni 1:9,10; 3:9-11; Galateni 6:14,17; 2 Corinteni 6: 3,4; 2 Timotei 2:19-21; Filipeni 1:27)

7. COOPERARE ÎN EVANGHELIZARE

Afirmăm că unitatea vizibilă a Bisericii în adevăr este scopul lui Dumnezeu. Evanghelizarea ne cheamă și la unitate, pentru că unitatea noastră ne întărește mărturia, la fel cum dezbinarea noastră subminează Evanghelia reconcilierii. Recunoaștem, totuși, că unitatea organizațională poate lua multe forme și nu promovează neapărat evanghelizarea. Totuși, noi, cei care împărtășim aceeași credință biblică, ar trebui să fim strâns uniți în părtășie, lucrare și mărturie. Mărturisim că mărturia noastră a fost uneori stricată de un individualism păcătos și de dublări inutile. Ne angajăm să căutăm o unitate mai profundă în adevăr, închinare, sfințenie și misiune. Îndemnăm la dezvoltarea cooperării regionale și funcționale pentru promovarea misiunii Bisericii, pentru planificarea strategică, pentru încurajarea reciprocă și pentru împărtășirea resurselor și experienței.

(Ioan 17:21,23; Efeseni 4:3,4; Ioan 13:35; Filipeni 1:27; Ioan 17:11-23)

8. BISERICI ÎN PARTENERIAT EVANGELISTIC

Ne bucurăm că a început o nouă eră misionară. Rolul dominant al misiunilor occidentale dispare rapid. Dumnezeu ridică din bisericile mai tinere o mare resursă nouă pentru evanghelizarea lumii și demonstrează astfel că responsabilitatea de a evangheliza aparține întregului trup al lui Hristos. Prin urmare, toate bisericile ar trebui să-L întrebe pe Dumnezeu și pe ei înșiși ce ar trebui să facă atât pentru a ajunge în propria lor zonă, cât și pentru a trimite misionari în alte părți ale lumii. O reevaluare a responsabilității și rolului nostru misionar ar trebui să fie continuă. Astfel, se va dezvolta un parteneriat din ce în ce mai mare al bisericilor, iar caracterul universal al Bisericii lui Hristos va fi arătat mai clar. De asemenea, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru agențiile care lucrează în traducerea Bibliei, educația teologică, mass-media, literatura creștină, evanghelizare, misiuni, reînnoirea bisericii și alte domenii de specialitate. Și ei ar trebui să se angajeze într-o autoexaminare constantă pentru a evalua eficiența lor ca parte a misiunii Bisericii.

(Romani 1:8; Filipeni 1:5; 4:15; Fapte 13:1-3; 1 Tesaloniceni 1:6-8)

9. URGENȚA SARCINII EVANGELISTICE

Peste 2.700 de milioane de oameni, adică mai mult de două treimi din întreaga umanitate, nu au fost încă evanghelizați. Ne este rușine că atât de mulți au fost neglijați; este o mustrare permanentă pentru noi și pentru întreaga Biserică. Există, însă, acum, în multe părți ale lumii, o receptivitate fără precedent față de Domnul Isus Hristos. Suntem convinși că acesta este timpul ca bisericile și agențiile parabisericești să se roage cu stăruință pentru mântuirea celor neajunși și să lanseze noi eforturi pentru a realiza evanghelizarea lumii. O reducere a misionarilor străini și a banilor într-o țară evanghelizată poate fi uneori necesară pentru a facilita creșterea în încrederea în sine a bisericii naționale și pentru a elibera resurse pentru zonele neevanghelizate. Misionarii ar trebui să curgă din ce în ce mai liber din și către toate cele șase continente, într-un spirit de slujire umilă. Scopul ar trebui să fie, prin toate mijloacele disponibile și în cel mai devreme timp posibil, pentru ca fiecare persoană să aibă ocazia să audă, să înțeleagă și să primească vestea bună. Nu putem spera să atingem acest obiectiv fără sacrificii. Cu toții suntem șocați de sărăcia a milioane de oameni și deranjați de nedreptățile care o provoacă. Aceia dintre noi care trăim în împrejurări bogate acceptăm datoria noastră de a dezvolta un stil de viață simplu pentru a contribui mai generos atât la alinare, cât și la evanghelizare.

(Ioan 9:4; Matei 9:35-38; Romani 9:1-3; 1 Corinteni 9:19-23; Marcu 16:15; Isaia 58:6,7; Iacov 1:27; 2:1-9 ; Matei 25:31-46; Fapte 2:44,45; 4:34,35)

10. EVANGHELIZARE ȘI CULTURĂ

Dezvoltarea strategiilor de evanghelizare mondială necesită metode de pionierat imaginative. Sub Dumnezeu, rezultatul va fi ridicarea bisericilor adânc înrădăcinate în Hristos și strâns legate de cultura lor. Cultura trebuie întotdeauna testată și judecată după Scriptură. Deoarece bărbații și femeile sunt făpturile lui Dumnezeu, o parte din cultura lor este bogată în frumusețe și bunătate. Pentru că au căzut, totul este pătat de păcat, iar o parte din el este demonic. Evanghelia nu presupune superioritatea oricărei culturi față de alta, ci evaluează toate culturile după propriile sale criterii de adevăr și dreptate și insistă asupra absolutelor morale în fiecare cultură. Misiunile au exportat, prea frecvent, odată cu Evanghelia, o cultură străină, iar bisericile au fost uneori în robia culturii mai degrabă decât a Scripturii.

(Marcu 7:8,9,13; Geneza 4:21,22; 1 Corinteni 9:19-23; Filipeni 2:5-7; 2 Corinteni 4:5)

11. EDUCAȚIE ȘI LEADERSHIP

Mărturisim că am urmărit uneori creșterea bisericii în detrimentul profunzimii bisericii și am divorțat evanghelizarea de educația creștină. De asemenea, recunoaștem că unele dintre misiunile noastre au fost prea lente pentru a echipa și încuraja liderii naționali să-și asume responsabilitățile care le revin. Cu toate acestea, suntem dedicați principiilor indigene și dorim ca fiecare biserică să aibă lideri naționali care manifestă un stil creștin de conducere nu în termeni de dominație, ci de slujire. Recunoaștem că există o mare nevoie de îmbunătățire a educației teologice, în special pentru liderii bisericii. În fiecare națiune și cultură ar trebui să existe un program eficient de pregătire pentru pastori și laici în doctrină, ucenicie, evanghelizare, hrănire și slujire.

(Coloseni 1:27,28; Fapte 14:23; Tit 1:5,9; Marcu 10:42-45; Efeseni 4:11,12)

12. CONFLICT SPIRITUAL

Credem că suntem angajați într-un război spiritual constant cu principatele și puterile răului, care caută să răstoarne Biserica și să-i zădărnicească sarcina de evanghelizare a lumii. Știm nevoia noastră de a ne echipa cu armura lui Dumnezeu și de a lupta această bătălie cu armele spirituale ale adevărului și rugăciunii. Căci descoperim activitatea vrăjmașului nostru, nu numai în ideologiile false din afara Bisericii, ci și în interiorul ei în evanghelii false care răstoarnă  Scriptura și pun oamenii în locul lui Dumnezeu. Avem nevoie atât de veghere, cât și de discernământ pentru a proteja Evanghelia biblică. Recunoaștem că noi înșine nu suntem imuni la lumescul gândirii și acțiunii, adică la renunțarea la secularism. De exemplu, deși studiile atente ale creșterii bisericii, atât numerice cât și spirituale, sunt corecte și valoroase, uneori le-am neglijat. Alteori, dorind să asigurăm un răspuns la Evanghelie, ne-am compromis mesajul, ne-am manipulat ascultătorii prin tehnici de presiune și ne-am preocupat excesiv de statistici sau chiar ne-am necinstit în folosirea lor. Toate acestea sunt lumești. Biserica trebuie să fie în lume; lumea nu trebuie să fie în Biserică.

(Efeseni 6:12; 2 Corinteni 4:3,4; Efeseni 6:11,13-18; 2 Corinteni 10:3-5; 1 Ioan 2:18-26; 4:1-3; Galateni 1:6- 9; 2 Corinteni 2:17; 4:2; Ioan 17:15)

13. LIBERTATE ŞI PERSECUŢIE

Este datoria desemnată de Dumnezeu a fiecărui guvern să asigure condiții de pace, dreptate și libertate în care Biserica să-L asculte de Dumnezeu, să-L slujească pe Domnul Isus Hristos și să predice Evanghelia fără amestec. Prin urmare, ne rugăm pentru liderii națiunilor și le chemăm să garanteze libertatea de gândire și conștiință și libertatea de a practica și propaga religia în conformitate cu voința lui Dumnezeu și așa cum este stabilit în Declarația Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, ne exprimăm profunda îngrijorare pentru toți cei care au fost întemnițați pe nedrept și în special pentru cei care suferă pentru mărturia lor față de Domnul Isus. Promitem să ne rugăm și să muncim pentru libertatea lor. În același timp, refuzăm să ne lăsăm intimidați de soarta lor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, și noi vom căuta să stăm împotriva nedreptății și să rămânem credincioși Evangheliei, indiferent de preț.

(1 Timotei 1:1-4; Fapte 4:19; 5:29; Coloseni 3:24; Evrei 13:1-3; Luca 4:18; Galateni 5:11; 6:12; Matei 5:10-12; ; Ioan 15:18-21)

14. PUTEREA DUHULUI SFANT

Credem în puterea Duhului Sfânt. Tatăl a trimis Duhul Său să dea mărturie despre Fiul Său; fără martorul lui al nostru este zadarnic. Convingerea de păcat, credința în Hristos, nașterea din nou și creșterea creștină sunt toate lucrările lui. Mai mult, Duhul Sfânt este un duh misionar; astfel evanghelizarea ar trebui să apară spontan dintr-o biserică plină de Duhul Sfânt. O biserică care nu este o biserică misionară se contrazice și stinge Duhul. Evanghelizarea la nivel mondial va deveni o posibilitate reală, numai atunci când Duhul reînnoiește Biserica în adevăr și înțelepciune, credință, sfințenie, iubire și putere. Așadar, chemăm pe toți creștinii să se roage pentru o astfel de ,,vizitare” a Duhului suveran al lui Dumnezeu, ca toate roadele Lui să apară în tot poporul său și ca toate darurile Sale să îmbogățească trupul lui Hristos. Numai atunci întreaga Biserică va deveni un instrument potrivit în mâinile lui, și tot pământul va auzi Vocea Lui.

(1 Corinteni 2:4; Ioan 15:26; 27; 16:8-11; 1 Corinteni 12:3; Ioan 3:6-8; 2 Corinteni 3:18; Ioan 7:37-39; 1 Tesaloniceni 5: 19; Fapte 1:8; Psalmul 85:4-7; 67:1-3; Galateni 5:22,23; 1 Corinteni 12:4-31; Romani 12:3-8)

15. ÎNTOARCEREA LUI HRISTOS

Credem că Isus Hristos se va întoarce personal și vizibil, în putere și slavă, pentru a-și desăvârși mântuirea și judecata. Această făgăduință a venirii sale este un stimulent suplimentar pentru evanghelizarea noastră, pentru că ne amintim cuvintele Lui că Evanghelia trebuie mai întâi propovăduită tuturor națiunilor. Credem că perioada intermediară dintre înălțarea lui Hristos și întoarcerea lui Hristos trebuie să fie umplută cu misiunea poporului lui Dumnezeu, care nu are libertatea de a se opri înainte de sfârșit. Ne amintim, de asemenea, avertismentul Lui, că se vor ridica hristoși falși și profeți mincinoși ca premergători ai antihristului final. Prin urmare, respingem ca un vis/ideal mândru și încrezător în sine, ideea că oamenii pot construi vreodată o utopie pe pământ. Încrederea noastră creștină este că Dumnezeu își va desăvârși împărăția și așteptăm cu nerăbdare acea zi, și către noul cer și pământ în care neprihănirea va locui și Dumnezeu va domni pentru totdeauna. Între timp, ne re-dedicăm slujirii lui Hristos și a oamenilor în supunere plină de bucurie față de autoritatea Lui asupra întregii noastre vieți.

(Marcu 14:62; Evrei 9:28; Marcu 13:10; Fapte 1:8-11; Matei 28:20; Marcu 13:21-23; 1 Ioan 2:18; 4:1-3; Luca 12: 32; Apocalipsa 21:1-5; 2 Petru 3:13; Matei 28:18)

CONCLUZIE

Prin urmare, în lumina acestei credințe și hotărâri a noastre, intrăm într-un Legământ solemn cu Dumnezeu și unii cu alții, să ne rugăm, să planificăm și să lucrăm împreună pentru evanghelizarea lumii întregi. Facem apel la alții să ni se alăture. Dumnezeu să ne ajute prin harul Său și pentru slava Lui, să fim credincioși acestui Legământ! Amin, Aliluia!

*******

sursa textului original ( vezi aici )